SCOALÃ Dacã vreun copil cãruia pãrintii i-au cumpãrat deja toate cele necesare pentru începerea scolii – hãinute noi, pantofiori comozi si rechizite dintre cele mai frumoase – are pe acasã vreun “ghiozdan cu desene animate “care îi prisoseste, fie el si mai vechi, sã nu îl arunce, fiindcã, undeva, într-o margine de Husi, pe strada Petru Filip, existã un pusti de 6 ani care ar fi tare bucuros sã îl primeascã! Lui, mama sa nu i-a cumpãrat nimic pentru prima zi de scoalã, desi el tot sperã la ghiozdanul colorat, cu care va pãsi în clasã, întâia datã.
Îl cheamã Darius, 6 ani, si acum – dupã ce oamenii care s-au înduiosat de faptul cã el, cu ceilalti doi frati mai mici, dar si cu mama si bunica, locuiau de ani de zile, într-o casã fãrã curent electric, i-au adus în casã lumina – este gata sã plece la scoalã! Aratã un caiet nou si un pix cam ponosit, cu care se va prezenta în prima zi. E bucuros, pentru cã a aflat cã va avea multi colegi si cã va primi lapte si corn. Mama spune cã nu a apucat sã îi cumpere nimic, pentru cã banii sunt putini, datoriile multe, iar tot ce au, dau mai mult pe mâncare. A auzit însã cã, de la scoalã, se dau rechizite copiilor sãraci, dar nu te poti baza doar pe asta, nu? “Le-am luat mâncare, cã asta e baza. Ce poti sã faci cu stomacul gol? Are pixul si caietul si o sã scrie si el acolo, ce i se va spune”, spune Ana, mama lui. Ea, la rându-i, nu are nici ea carte multã, dar ar fi pãcat ca cei mici sã nu fie sustinuti, pe drumul învãtãturii, ca sã ajungã mai sus decât pãrintii lor. “Eu as vrea ca el sã învete carte, dar nu stie nimeni cât e de greu în sãrãcie. Ai un ban si te uiti la el, ca la mare lucru. Nu stii pe ce sã îl împarti. Mâncarea e pe primul loc, ca sã nu sufere copiii de foame”, spune femeia, în vârstã de 30 de ani.
“Nu te poti duce la scoalã fãrã ghiozdan cu desene animate”!
Mai are alti doi copii în afarã de Darius: pe Stefania, care si ea va merge zilele acestea la grãdinitã si pe Rares, de numai un an. Trãiesc toti din pensia bunicii si din alocatii. “Rechizitele sunt scumpe. Mãcar un million sau douã de lei vechi îti trebuie. Asa, pantofi, mai gãsesc eu dintre cei vechi, dar trebuie mãcar o cãmasã albã, frumoasã, ca sã fie si el în rând cu toti scolarii. M-am gândit sã mã duc la domnul primar, sã îi cer sã mã ajute”, sustine femeia. Copilul se uitã cu ochi mari la mama sa, o ascultã cum se tot tânguie cã nu are bani sã îi cumpere cele necesare si, deodatã, spune: “Ghiozdan îmi trebuie, mamã! Tu uiti de ghiozdan? Nu te poti duce la scoalã fãrã ghiozdan cu desene animate!”, spune copilul, luminându-si fata. Cel mai probabil nu va avea ghiozdan cu desene animate, la începutul anului scolar, pentru cã mama spus clar cã nu are bani sã îi cumpere, însã, adesea, se întâmplã ca oamenii buni, care stiu ce înseamnã pentru un copil prima sa zi de scoalã, s-ar putea sã îi facã pustiului o micã bucurie.
