Slujbă impresionantă, ținută pe PS Ignatie, la căpâtâiul părintelui Mihai Căpriță din Bârlad! (FOTO)

Preot Mihai Căpriță

DOLIU… Protopopiatul Bârlad și Episcopia Hușilor sunt în doliu, după ce unul dintre cei mai iubiți preoți din Bârlad, fost protopop misionar în protopopiatul bârlădean, care a ridicat fiecare biserică în care a fost paroh, s-a înălțat la Cer! Preotul Mihai Căpriță a fost paroh al Bisericii „Sfinții Voievozi”, la care acum slujește cu aceeași dragoste și har, fiul său, Benone Căpriță. Preotul de 83 de ani a fost condus pe ultimul drum de întreaga suflare creștină a parohiei! Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, înconjurat de un sobor de preoți, a oficiat slujba de înmormântare a părintelui Mihai Căpriță, cuvâtul său aducând lacrimi în ochii celor care au venit să-l conducă pe fostul paroh pe ultimul drum.

Născut la 27 aprilie 1938, în satul Micești, comuna Gherghești, județul Vaslui, în familia cântărețului bisericesc Victor Căpriță, părintele Mihai a deprins de mic, alături de cei 10 frați ai săi, dragostea pentru credința creștină și rânduiala bisericească. A urmat Seminarul Teologic la Mănăstirea Neamț și Institutul Teologic de Grad Universitar din București. A predat, la școala din localitatea Bogdana, vreme de trei ani, limba română, franceza și rusa. A primit darul preoției în anul 1964, fiind paroh la „Alexandru Vlahuță” până în anul 1982, când a venit la biserica „Sfinții Voievozi” din Bârlad. Din anul 2000, până la ieșirea la pensie, în 2008, a început construcția bisericii „Sfântul Andrei” din Bârlad. A ridicat biserica din localitatea Mânzați și a restaurat toate locașurile de cult în care a slujit, străduindu-se totodată să întrețină și să sporească, în sufletele credincioșilor păstoriți, dragostea de Dumnezeu.

Ca recunoaștere a activității sale pastorale și edilitare ce putea servi drept pildă, a fost, vreme de 12 ani, protopop misionar în cadrul Protopopiatului Bârlad, și membru în Adunarea Eparhială a Episcopiei Romanului și, ulterior, a Episcopiei Hușilor. Părintele a fost depus la Biserica „Sfinții Voievozi” din Bârlad, iar slujba de înmormântare a fost oficiată de PS Ignatie, Episcopul Hușilor, ieri, 21 ianuarie, începând cu orele 11.30, la Cimitirul „Eternitatea” din Bârlad.

După Sfânta Liturghie, de la ora 11.30, a început slujba Înmormântării, oficiată în biserica „Sfinții Voievozi”. În cuvântul de învățătură, Părintele Episcop Ignatie a vorbit despre realitatea morții și despre cum ne raportăm la trecerea spre cele veșnice a unei persoane dragi:

„Întotdeauna, când săvârșim slujba de prohodire a cuiva foarte drag sufletului nostru, ne gândim că moartea este un mare intrus în existența noastră, o realitate care am dori să nu vină niciodată. Am vrea să biruiască dragostea, să topească întristarea pe care o aduce moartea. Din nefericire, primul om din zorii umanității, Adam, nu a făcut ascultare de Dumnezeu. Neascultarea a atras după sine intrarea morții în registrul existenței noastre. Este foarte trist când oamenii mor fără să fie înconjurați de nimeni. Mitropolitul Bartolomeu, fiind întrebat care este cea mai mare tristețe a sa, a răspuns, cu un soi de durere, că cea mai mare tristețe este că părinții lui au murit singuri, dumnealui fiind în închisoare. Inclusiv atunci când simțim că se apropie moartea, noi vrem comuniune, vrem dragoste, care înseamnă viață”, a spus PS Ignatie.

Ierarhul Hușilor a făcut referire la faptul că fiecare trecere din această viață a cuiva drag trebuie să ne conștientizeze asupra propriului sfârșit:

„Ori de câte ori participăm la înmormântarea cuiva drag, să ne gândim și la propriul nostru sfârșit. Nu suntem veșnici. Este foarte important să avem desaga sufletului plină cu fapte bune, cu lumină și dragoste. Pe acestea le vom duce cu noi. Nu vom lua nimic din această lume, oricât ne-am consuma pentru cele pământești. Luăm cu noi ceea ce am împărtășit sufletește cu cei de lângă noi. Rămâne în urma noastră imaginea faptelor bune. Când moare cineva, noi nu spunem câtă avere a avut, cât de inteligent a fost, ci spunem cât de bun a fost, câte fapte frumoase a făcut, câtă dragoste și sensibilitate a avut. Pe acestea le ducem în veșnicie. (…) Ar fi prea trist ca lumea să se termine cu moartea. Sunt atâtea nedreptăți pe care le face omul și pentru care nu dă socoteală în această lume. Dacă viața s-ar termina odată cu moartea, Dumnezeu ar fi nedrept, pentru că nu-i trage la socoteală pe cei care păcătuiesc în această lume. Dumnezeu nu ne-a creat spre moarte. Noi, prin păcat, am introdus moartea în existență. Ce Dumnezeu minunat avem! Ne gingășește și se poartă cu delicatețe chiar și atunci când noi suntem fără de suflare”, a mai arătat Episcopul Ignatie.

Preasfințitul a amintit de lucrarea pastorală a părintelui Mihai Căpriță, pe care l-a caracterizat drept un «slujitor bun» al Bisericii:

„Cred că și astăzi Iisus plânge, dar, în același timp, ne dă nădejde că este înviere. Plânge pentru că noi l-am pierdut pe unul din slujitorii buni ai Bisericii, pe părintele Mihai Căpriță. Mi-a intrat la suflet ca un om entuziast, dezinvolt, bun și inteligent. După 34 de ani de slujire la altar, a venit acum vremea să slujească în fața altarului ceresc al Tronului Preasfintei Treimi.

Îi mulțumesc pentru slujirea pe care a depus-o în Biserică, pentru jertfa de a-i apropia pe credincioși de cele spirituale. Să îl răsplătească Dumnezeu, cum știe El cel mai bine, pentru tot ceea ce a făcut frumos în această lume. Să îl odihnească cu drepții, și să îl facă părtaș de slava Sa cea cerească. Familiei îndurerate, Domnul să îi dăruiască mângâiere și încurajare. A vrut să moară acasă, înconjurat de ai săi”, a încheiat PS Ignatie cuvântul său la înmormântarea preotului Mihai Căpriță.




NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ