La fel ca Stalin, Putin şi acoliţii săi nu tolerează nicio critică la adresa Armatei Roşii şi se întrec în elogii care să pună în lumină bravura ei. În contextul marii defilări militare din Piaţa Roşie, menită să continue legenda soldatului sovietic „eliberator de regimul fascist”, merită readuse la suprafaţă câteva aspecte întunecate pe care Moscova le vrea uitate. Raţiunea e simplă în acest caz: istoria rămâne aşa cum s-a petrecut, cu bune şi rele, iar ororile trebuie uneori reamintite pentru a nu fi repetate. În toamna anului 2019, cele trei ţări baltice – Estonia, Letonia şi Lituania – denunţau în cor planurile Rusiei de a marca pe teritoriile lor sosirea armatei sovietice în 1944 şi retragerea armatei naziste. În timp ce Moscova consideră acest eveniment istoric drept o „eliberare” ce merită sărbătorită an de an, Tallinul, Riga şi Vilniusul sunt mai reţinute, văzându-l ca un moment de înlocuire a unei ocupaţii cu alta. Convocându-i concomitent pe ambasadorii ruşi acreditaţi la ei, estonii, letonii şi lituanienii, care au aderat la NATO şi UE la doar câţiva ani după ce au scăpat de Uniunea Sovietică, au denunţat acţiunile „cinice de rescriere a istoriei” şi „provocatoare” ale Kremlinului. „Victoria Aliaţilor împotriva naziştilor a fost extrem de importantă pentru Europa, dar sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial nu a adus libertate pentru Lituania”, a declarat ministrul lituanian de Externe de la acea vreme, Linas Linkevicius. „A adus aproape 50 de ani de ocupaţie sovietică, crime şi deportări”, a insistat fostul înalt demnitar de la Vilnius. Preşedintele Lituaniei, Gitanas Nauseda, a spus într-o zi că ocupaţia sovietică a luat sfârşit în ţara sa abia în 1993, odată cu plecarea ultimului soldat rus.
Citeste mai mult: adev.ro/qstkl0
