Statul român, mumă pentru ucraineni, ciumă pentru bătrânii căminului din Voinești (FOTO, VIDEO)

DIFERENȚE… Consilierii locali vasluieni s-au reunit, la începutul săptămânii trecute, pentru a adopta, în regim de urgență, proiectul de hotărâre privind operaționalizarea locațiilor de cazare la Liceul Tehnologic “Ion Mincu” și Liceul “Ștefan cel Mare” Vaslui, pentru ucrainenii care fug din calea războiului. În cadrul aceleiași ședințe s-a validat și protocolul de colaborare între municipiul Vaslui și Inspectoratul pentru Situații de Urgență “Podul Înalt” Vaslui, astfel încât ucrainenilor să li se asigure toate condițiile de trai în municipiul reședință de județ. Astfel de decizii s-au luat peste tot în țară, nu doar la Vaslui, războiul din Ucraina mobilizând întreaga societate. Azi, mai mult ca oricând românii dovedesc lumii că la necaz știu să sară în ajutor. Tot în această perioadă însă, în comuna Voinești, zece bătrâni, dintre care patru cu handicap, riscă să rămână pe drumuri după ce tot autoritățile statului vor pune lacăt pe porțile căminului unde aceștia sunt cazați. S-a ajuns în această situație din cauza unor neînțelegeri a celor aflați în conducerea asociației care se ocupă de funcționarea căminului. Aflate într-o stare de conflict de mai bine de trei ani, perioadă în care nici poliția și nici judecătorii nu au reușit să facă lumină, Rodica Oprea, președinta asociației, este acuzată de vicepreședinta Dorica Dorneanu că nu a făcut niciun demers ca acel cămin să intre în legalitate. Prin urmare, la sfârșitul acestei luni, căminul va fi închis pentru că nu deține licență de funcționare. Nimeni nu știe, la această oră, ce se va întâmpla cu cei zece beneficiari pentru că statul român nu pare a fi atât de îngrijorat de soarta lor.

Povestea căminului de bătrâni din satul Avrămești, comuna Voinești, este una demnă de un scenariu de film. O poveste care a început frumos, în anul 2009, și care după doar 13 ani riscă să se sfârșească în cel mai urât mod cu putință. Și toate astea din cauza neîncrederii, a lăcomiei, a dorinței unora de a profita de pe urma unor oameni necăjiți. Azi, acest centru pentru bătrâni, construit pe locul unui vechi conac boieresc, este unul dintre cele mai frumoase din județ, dotat cu toate cele necesare. De acest lucru au avut grijă sponsorii, adică vasluienii plecați în străinătate, dar și câțiva francezi din Viriat, localitate de lângă Paris cu care comuna Voinești este înfrățită. De-a lungul timpului, sponsorizările financiare au acoperit mult mai mult decât necesarul, iar asta a dus la bănuieli și discuții aprinse în interiorul asociației. Acestea s-au transformat în plângeri la poliție și inclusiv la procese deschise în instanță.

“Clădirea era o ruină”

Bugan Constantin, fost profesor în comuna Voinești, este unul dintre cei trei voluntari de la centru. Acesta ne-a spus cum a apărut ideea înființării căminului de bătrâni din satul Avrămești. “Ideea de a înființa acest cămin pentru bătrâni îi aparține doamnei Dorica Dorneanu, după ce a fost la un schimb de experiență în Franța. Acolo a văzut cât de mult au grijă francezii de bătrânii lor și a vrut și ea să facă ceva asemănător la noi în comună. În primă fază, s-a avut în vedere școala de la Mărășești, însă cum acea clădire aparține de Ministerul Educației, s-a renunțat la acea locație. Tatăl doamnei Dorneanu a fost contabil la CAP și el a fost cel care i-a indicat clădirea în care funcționăm în prezent. Vorbim de un fost conac boieresc, și fost sediu de CAP pe vremea comuniștilor. După revoluție, această clădire a rămas pentru cazurile sociale, însă la scurt timp a ajuns o dărăpănătură. Într-una dintre camere erau crescuți porci și păsări, în alta era o magazie, clădirea era o ruină. După ce s-a adus și la cunoștința celor din conducerea Primăriei Voinești ce se vrea a face, am găsit înțelegere și astfel, pentru o perioadă de 49 de ani, clădirea a fost concesionată cu titlu gratuit asociației “Speranța pentru viață”.

“Colaborarea cu francezii, o coincidență fericită”

După revoluție și până aproape în 2010, comunele din județul Vaslui au primit tot felul de ajutoare din partea comunităților din Franța. Când nu trimiteau TIR-urile încărcate cu haine, mâncare și mobilier, francezii chemau vasluienii la ei, în schimb de experiență. Comuna Voinești nu a făcut excepție. În acea perioadă, Dorica Dorneanu era asistent comunitar, iar vizita în Franța i-a schimbat cu totul viziunea despre ce înseamnă asistența socială. Iată ce ne-a declarat cea care avea să înființeze actualul cămin de bătrâni din Avrămești. “Comuna noastră este înfrățită cu localitatea Viriat din Franța, însă înfrățirea s-a născut dintr-o coincidență fericită pentru noi deoarece scrisoarea trimisă de autoritățile de acolo trebuia să ajungă în comuna Voinești de Iași, nu de Vaslui. Din fericire, a ajuns la noi, iar de pe urma acestei greșeli, comuna noastră a beneficiat din plin pentru că această înfrățire s-a manifestat în aproape toate domeniile, agricultură, cultură, sănătate. De pe urma ei am beneficiat și eu de un schimb de experiență. În 2009 am fost acolo, în calitate de asistent comunitar al comunei Voinești, iar ce am văzut mi-a plăcut foarte mult. Gravidele erau monitorizate și consiliate pe toată durata sarcinii, bătrânii erau foarte bine îngrijiți, nimeni nu era abandonat, nimeni nu era lăsat să se descurce de unul singur. Foarte mult mi-a plăcut ce am văzut. La întoarcere, francezii m-au întrebat ce îmi lipsește mie la Voinești, de ce aș avea nevoie? Le-am spus așa: cei tineri își găsesc fericirea în brațele soților sau a soțiilor, cei mici își găsesc alinare la sânul mamelor, dar am o categorie de persoane pentru care mă gândesc cum aș putea să o ajut, după ce am văzut ce am văzut la voi, în Viriat. Le-am spus și lor, și cu ideea asta m-am întors hotărâtă acasă, să înființez un așezământ social pentru persoanele în vârstă, un loc unde beneficiarii să nu mai aibă grija zilei de mâine și unde să nu se mai simtă abandonați. I-am spus tatălui meu că mi-aș dori să fac un cămin de bătrâni, însă n-am primit prea multe încurajări. Mi-a zis că e foarte greu să pun pe picioare un asemenea proiect. Nu numai el, toată lumea credea că ce vreau eu să fac e curată nebunie. Toți prietenii mă sfătuiau să plec la Iași, la nepoți, să mă plimb cu ei prin Copou și să mă bucur de pensie. Le-am spus că eu nu pot să fac așa ceva, că trebuie să mă implic în continuare în viața comunității. Așa am ajuns la domnul primar, căruia i-am spus ce planuri am.”

În căutarea sponsorilor

După ce primăria și-a arătat diponibilitatea de a susține înființarea acestui centru, Dorica Dorneanu a început să caute sponsori, atât de necesari atât pentru renovarea cât și pentru dotarea clădirii. “Ca să pot funcționa, trebuia să înființez o asociație, ceea ce am și făcut. În 2013, am înființat asociația “Speranța de Viață”, însă cum aveam nevoie de sprijin financiar pentru a putea pune planurile în practică, am început să caut oameni cu bani. Așa am ajuns la doamna Oprea Rodica, cea care este în prezent președinta asociației. În conducerea asociației au mai fost puse alte trei persoane, domnul Obreja, director al școlii, împreună cu soția, profesoară, și doamna Tănase de la primărie, care se ocupa de contabilitatea asociației. Această clădire în care funcționăm acum ne-a fost dată în concesiune pe o perioadă de 49 de ani și mi s-a părut normal ca primăria să aibă un control financiar asupra a tot ce se încasează și se cheltuie aici. Am pornit demersurile, totul a fost foarte frumos la început, francezii m-au încurajat, m-au invitat din nou la ei pentru a mă documenta și a implementa la Avrămești ce văd la Viriat. Lor le-a fost puțin teamă la început, pentru că în acea perioadă, mulți dintre românii care se aflau în Franța nu erau chiar ușă de biserică. Mi-au spus așa: <<doamna Dorica, puneți dumneavoastră bazele acestui cămin, iar noi vă vom ajuta>>. Așa au și făcut. Ne-au sprijit și ne sprijină în continuare. Pe lângă colaborarea cu ei, am beneficiat și de sprijinul a doi verișori de-ai mei, fii ai satului, care acum sunt în Luxemburg. Totul a fost bine la început, am renovat clădirea cu ajutorul oamenilor de la primărie, de la ajutorul social, am început să o dotăm cu tot ce era necesar. Ne-au ajutat financiar și oamenii din sat, fiecare cu cât a putut. Astfel că pe 2 decembrie 2018, după aproape 5 ani de muncă și alergătură, am cazat primul beneficiar. Ușor-ușor, locurile s-au ocupat, iar până în vara lui 2019 nu au fost probleme. Totul a decurs bine până în august 2019, când doamna președinte Oprea a retras bani din cotizațiile plătite de beneficiari. A zis că a făcut un împrumut și că trebuie să restituie banii, însă despre acel împrumut noi, ceilalți membri din comitet, nu am fost informați niciodată. Eu, să fiu sinceră, pe parte de organizare a asociației nu prea stăpânesc informații, iar unul dintre motivele pentru care am pus-o pe doamna Oprea președinte ăsta a fost, să gestioneze partea de hârtii pentru că dumneaei a fost economistă, știa ce presupune funcționarea unei asociații. În plus, era cea mai în vârstă dintre noi, cei din conducere, a fost și ca un semn de respect pe care am vrut să i-l arătăm. Atunci, în august 2019, am avut primul semn mare de întrebare asupra a ceea ce se întâmplă cu fondurile asociației. Astfel de episoade, din păcate, au continuat. Spre exemplu, domnul profesor, în calitate de director executiv al asociației, a fost pus de doamna președinte să semneze retrageri de numerar în alb, iar el a refuzat. La scurt timp, soții Obreja și-au dat demisia din conducerea asociației pentru că și-au dat seama că ceva nu e în regulă. De una singură, am făcut un calcul al încasărilor și cheltuielilor și am realizat că cifrele nu bat, în sensul că noi trebuia să mai avem bani în cont. I-am atras atenția doamnei președinte și de atunci am intrat în conflict cu ea. Noi, cei care eram în asociație, cei care azi facem voluntariat aici, am mers tot timpul pe transparență, nu ascundem nimic nici față de beneficiarii noștri, nici față de aparținători, pentru că acest centru nu l-am deschis cu scopul de a face bani, ci de a face bine unor persoane în vârstă. Nu a trecut mult timp de la acel moment și din asociație a plecat și doamna contabilă, de la primărie. Astfel, în asociație am rămas doar eu cu doamna președinte Oprea. Am aflat de la alte persoane că din momentul înființării asociației, trebuiau organizate ședinte ale conducerii, trebuiau depuse bilanțuri la Finanțe, trebuiau întreprinse demersuri la alte instituții ale statului pentru a ne putea desfășura activitatea ca așezământ pentru bătrâni. Nimic din toate astea nu s-a făcut. Au venit inspectorii de la AJPIS (Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială) Vaslui în control și au constatat că noi nu avem licență de funcționare. Ne-au dat amendă 20.000 de lei. A doua oară ne-a amendat cu 2.500 lei. Această licență de funcționare se poate obține doar cu documentele în original, hârtii care stau la doamna președinte și care refuză să ni le dea. Acum ne-au dat termen până la 31 martie, când vor veni să închidă căminul. Demersul lor este unul corect, pentru că noi nu avem licență, dar nici nu suntem vinovați pentru această situație. Nici noi, voluntarii, și nici beneficiarii noștri. Am fost cu domnul primar la ea, cu poliția, nu a colaborat în niciun fel. În doi ani și jumătate, doamna Oprea nu a venit cu o bomboană în acest cămin, iar atunci când venea, era pusă pe scandal. Ne reproșa că se consumă prea mult curent, îi cerea bucătăresei să facă mâncare mai multă pentru beneficiari, să aibă mai multe zile.”

Dată afară din proiectul pe care l-a inițiat

Dată fiind această situație, Dorica Dorneanu a vrut să desființeze asociația pe care a pus-o pe picioare, pentru a înființa alta, în așa fel încât funcționarea căminului să nu mai depindă de președinta Oprea. “În 26 octombrie 2019, doamna președinte a cerut organizarea unei ședinte a comitetului director. Soții Obreja au lipsit, din motivul pe care vi l-am spus mai devreme, pentru că urmau să-și dea demisia. A propus doamna președinte schimbarea numărului de membri ai comitetului director, de la 5 la 3 și voia anumite persoane. Mi-a spus că nu mă mai vrea pe mine în asociație, că pot să plec la Iași și să las căminul în grija ei. Din 2019 se chinuie să modifice acest număr. În 2020, Judecătoria Bârlad a zis că asociația “Speranța de viață” nu poate funcționa pentru că din cinci membri ai comitetului director au rămas doar doi, eu, ca vicepreședintă, și doamna Oprea, președinta. Acum, în ianuarie, o altă comunicare primită de la judecătorie spune că asociația nu se dizolvă. La ora actuală, căminul acesta este în aer, ca să spun așa, pentru că nu are licență de funcționare din partea AJPIS Vaslui. Ca să putem începe demersurile pentru obținerea acestei licențe, ne trebuie documentele de la doamna președinte, care refuză să ni le dea. Prin urmare, am decis să facem o altă asociație, dar nu putem până nu se dizolvă asta. Am făcut aceste demersuri, dar așteptăm. Procesele durează de aproape trei ani, perioadă în care instituțiile ne amendează, pentru că bilanțuri nu au fost depuse, noi nu avem documente atunci când vin controalele. Toate sunt la ea. Nu reproșăm nimic nimănui, nici AJPIS-ului, nici ISU, nici Finanțelor. Pe bună dreptate suntem amendați și amenințați cu închiderea căminului. Am apelat la ajutorul dumneavoastră, al presei, în speranța că vom găsi înțelegere în al 12-lea ceas și lucrurile se vor rezolva. Acești oameni nu pot fi scoși pe poartă și lăsați de izbeliște, iar căminul închis. Avem beneficiari din alte județe ale țării, avem beneficiari cu handicap, cu toții sunt foarte mulțumiți de condițiile de aici, însă, iată, suntem aduși într-o situație pe care nimeni nu și-a dorit-o”, a mai declarat Dorica Dorneanu.

Dispoziții de plată semnate în alb, actuala președintă nu vede nereguli

SEMNE DE ÎNTREBARE… Am contactat-o telefonic și pe Rodica Oprea, actuală președintă a asociației “Speranța de viață”, pentru a-i da posibilitatea să răspundă acuzațiilor ce i se aduc. Aceasta ne-a precizat că 80% din banii folosiți la renovarea centrului sunt din buzunarul ei și că actualii voluntari din centru nu doar că nu au contribuit cu nimic, ba mai mult, i-au și interzis accesul în cămin. “Eu, din data de 23 martie 2020, am fost alungată din centru, de aceste persoane care azi îmi aduc tot felul de acuzații. În prezent, mă ocup de obținerea licenței, dar până atunci, pentru că am acest drept, voi întrerupe activitatea acestui cămin de bătrâni. Am înștiințat deja AJPIS-ul în acest sens. Pentru a nu pleca beneficiarii de acolo, voi semna cu ei un contract de închiriere a acelui spațiu. Este legal, m-am documentat în acest sens cu o persoană care se ocupă cu astfel de activități. E dureros să vezi că după atâția ani de muncă și cheltuieli poți fi arătat cu degetul în asemenea hal. Eu singură m-am ocupat de renovarea acestui centru, de deschiderea lui. Am o evidență, în linii mari, cu cât am cheltuit acolo, sigur că au fost și niște sponsori care ne-au ajutat, dar în jur de 80% sunt banii mei. În fiecare lună, toate veniturile mele se duceau la acel centru.

Ce am făcut acolo nu a fost cu gândul de a pune pe picioare o afacere, iar aceste persoane care azi mă acuză de lucruri mai puțin oneste, nu au ajutat cu nimic. Am fost hăituită de ele, însă tot timpul am lăsat de la mine. Acum constatat cât de mult am greșit. Trebuia să am o altă atitudine față de ele. Știți ce mi-a spus domnul inspector de la județ, de la AJPIS, după ce a venit în control la cămin? Că la acest centru este “o mare fușăreală”. Exact asta a fost expresia dumnealui! Și din acest motiv eu am făcut acest demers, de întrerupere a activității de prestări servicii. Vreau să vă mai spun că de când nu mai sunt eu acolo, de când mi-a fost interzis accesul, nici sponsorii nu vor să mai ajute. E adevărat că acești sponsori sunt doi verișori ai Doricăi Dorneanu, dar nici lor nu le vine să creadă ce se întâmplă acolo”, a precizat Rodica Oprea. Cât despre demisiile celor trei membri din conducerea asociației și acuzațiile privind ingineriile financiare, aceasta ne-a declarat: “ Doamna de la primărie și familia Obreja și-au dat demisia din conducerea asociației, dar ei figurează în continuare în comitetul director. De ce și-au dat demisia, nu știu. Probabil pentru că nu au contribuit cu nimic. Mi-au reproșat că îi puneam să semneze dispoziții de plată în alb, să scot bani din bancă. Dar câte drumuri puteam să fac eu la Bârlad, de unde cumpăram materiale, și înapoi, la Avrămești? M-au reclamat la poliție pentru asta, că aș fi săvârșit o infracțiune. Știți ce m-au întrebat polițiștii? Cum de am putut să aleg asemenea oameni în comitetul director al asociației? Eu pun la dispoziția autorităților statului toate actele, dar nu au venit să le ceară. Toate afirmațiile mele sunt susținute de documete oficiale, nu inventez nimic” a mai afirmat președinta asociației “Speranța de viață”. Din păcate, victimele acestei lupte din interiorul asociației sunt cei 10 beneficiari în vârstă, jumătate dintre ei cu grad de handicap. Aceștia se poziționează de partea voluntarilor și îi solicită președintei Oprea să nu oprească activitatea căminului. Bătrânii fac apel și la instituțiile statului să găsească o soluție ca centrul să rămână, în continuare, deschis.