Ion Creangă, căruia i se mai spunea şi Ionică Torcălău, neasemuitul povestitor din Humuleşti, a avut o viaţă chinuită încă de când era tânăr, dar şi perioada cât a fost preot şi mai ales după. Despre viaţa lui Ion Creangă s-ar putea crede că a fost una boemă, tipică scriitorilor sau artiştilor, dacă ne gândim la relatările despre prietenia cu Eminescu, lungile popasuri la nenumărate căni cu vin, sau proverbiala lui poftă de mâncare, el fiind un gurmand notoriu, ori la faptul că se distra trăgând cu puşca în ciorile de pe turlele Mănăstirii Golia, din Iaşi. Numai că lucrurile nu stau deloc aşa, cei care i-au studiat viaţa şi opera,consemnând că traiul i-a fost greu încă de înainte de a pleca de acasă, din satul de pe malul Ozanei, pe când păşea în viaţa de adult. Căsnicia a fost una total ratată, viaţa ca preot a fost plină de necazuri (multe dintre ele pricinuite de socru, care avea aceeaşi meserie), altele şi le-a creat chiar el, fiind o fire rebelă. Rău i-a mers şi după ce a fost răspopit, a avut satisfacţii profesionale ca învăţător, dar ultimii ani din viaţă au însemnat o luptă continuă cu boala.
Ion Ştefănescu, „Torcălăul“ devenit Ion Creangă
Pe numele real Ion Ştefănescu, Creangă, căruia i se mai spunea Torcălău, pentru îi plăcea să toarcă sau era obligat să faca asta de către părinţi, s-a născut probabil la 10 iunie 1839, după unii, sau pe 1 martie 1837, după alţii, acesta din urmă fiind luată acum în considerare. Începe şcoala în satul natal în 1847, apoi la Broşteni, Suceava, iar în 1853 este elev la Şcoala Domnească din Târgu Neamţ. Deşi el nu dorea să fie preot, respectă dorinţa mamei, urmând cursurile „Fabricii de popi“ din Fălticeni, iar după desfiinţarea acesteia, ajunge la Seminarul teologic de la Socola, dar termină doar cursul inferior, pentru că nu avea resurse materiale. Ar fi vrut să se întoarcă la Humuleşti, dar nu a putut din cauza familiei numeroase. La sfatul altui preot decide să devină diacon, dar pentru a fi hirotonit trebuia musai să fie căsătorit. Este prezentat preotului Grigoriu de la Biserica Patruzeci de Sfinţi din Iaşi, care avea o fată de 15 ani, Ileana, iar acesta este de acord cu căsătoria, astfel că relaţia, una din interes, este oficializată, nunta având loc pe 23 august 1859, iar Creangă ajunge diacon la parohia socrului.
Citeste mai mult: adev.ro/qpvb65
