REACȚII… Și după 11 ani de când trenul de Huși a plecat din gara locală fără a se mai întoarce, localnicii continuă să vorbească despre nedreptatea făcută acestei zone, prin desființarea transportului feroviar. Unii, revoltați, arată cu degetul spre politicieni, alții spre oamenii de afaceri cu firme de microbuze, iar unii, mai sentimentali, scriu din când în când câte o poezie pentru trenul de altădată. Nu e în puterea oamenilor de rând să schimbe lucrurile, mai ales că reprezentanții CFR-ului au ținut-o una și bună că trenul Crasna – Huși nu era rentabil. “Într-o economie de piață, cu conducători capabili și bine intenționați, când un asemenea obiectiv nu este rentabil, îl faci să fie! Nu îl distrugi”, spune Constantin Lazăr, fost ceferist, în prezent pensionar. Hușeanca Teodora Fălcianu, la rândul ei, a scris o poezie simplă, dar profundă, care a stârnit din nou amintiri.
Circulara care i-a anunțat pe cei cei câțiva angajați care mai rămăseseră în Gara Huși că trenul Crasna – Huși se va desființa, a sosit în oraș pe 14 ianuarie 2012. Lucrurile erau deja decise, iar motivul invocat era “nerentabilitatea” traseului. Se spunea că uneori casiera vindea și câte două – trei bilete, vagonul plecând aproape gol spre Crasna. Ba, s-a mai motivat și că pierderile erau cauzate de furtul constant de motorină, însă argumentele nu erau susținute de nimic. De pildă, cum era posibil să se fure asemenea cantități de motorină de la tren, de să se falimenteze ruta, dar să nu fi existat niciodată vreo plângere la Poliție și nicio anchetă în acest sens?! Cert este că s-a dispus desființarea secției neinteroperabile Crasna – Huși, iar localnicii nu au reacționat decât plăpând, sporadic și mai mult pe fond sentimental. “Noi atunci am vrut ca lumea să ne susțină mai mult, mai vehement. Am inițiat chiar o strângere de semnături, cu care să se meargă la Minister, să vadă cei de acolo că se dorește trenul, că oamenii au nevoie de el, dar susținerea a fost aproape inexistentă. Prin ziare mai vedeam cum unii declară că vor trenul înapoi, că luptă, că se zbat, dar în realitate și la modul concret nu era nimic. Eu m-am pensionat, dar tot m-a durut sufletul când mi-am dat seama că efectiv acești nebuni ai acelor timpuri chiar nu vor mai aduce trenul la Huși. De la Primărie ni s-a spus că nu este de competența ei să intervină la CFRR, iar de la CFR ne-au spus că nu e treaba noastră care e planul de eficientizare a activității CFR. Și am tăcut”, spune unul dintre foștii ceferiști de la Huși.
“Era nădușeală / Pe cer, niciun nor / Trenul din Dobrina / Cobora domol…“
Între timp, Gara Huși a fost năpădită de buruieni, de gunoaie. I s-au coșcovit pereții, s-au deteriorat peroanele, i s-a furat și ceasul de deasupra ușii, iar niște boschetari au găsit locul numai bun să își facă adăpost. Fiecare mesaj care pomenește de tren sau de Gara de la Huși stârnește ample discuții în mediul online, chiar dacă povestea trenului Crasna – Huși pare pe deplin încheiată. O hușeancă ce are harul versurilor a scris recent o poezie, care a deschis din nou cutia cu amintiri despre trenul de Huși. Reacțiile au fost emoționante și au arătat că localnicii care au trăit perioada în care trenulețul străbătea cu hărnicie dealul Dobrinei, trezind orașul cu șuieratul său prelung, încă nu au acceptat pe deplin ideea scoaterii sale de pe șine.
În această gară
În această gară
Pe acest peron
Într-o veche vară
Așteptam un tren.
Era nădușeală
Pe cer, niciun nor
Trenul din Dobrina
Cobora domol.
Pufăia pe șine
Ca un vechi tenor
Și cânta știu bine
Glasul roților.
Pe la bariere
El încetinea
Și cantonierii
Cu steagul în mână
Drepți, îl salutau.
Mă aplecam pe șine
Să-l zăresc intrând
Îl vedeam cum vine
Cu drag, fluierând.
De pe la ferestre
Mâini ce salutau
Și dădeau de veste
Celor ce așteptau.
Trenul se oprea
Ajungea în gară
Vai, ce cald era
Și ce nădușeală!
În această gară
S-au trăit iubiri
În această gară
Triste despărțiri.
În această gară
Parcă de poveste
În această gară
Trenul nu oprește!
Autor: Teodora Falcianu
Controlorii și mecanicii de locomotivă au falimentat ruta. Nici nu doreau să taie bilete in tren.
Pensiile speciale sunt rentabile?
La curbă șinele trosneau…
We are Groot? 🙂
Am avut un coleg de muncă (Alex) de lîngă Negrești și spunea de cumnatul lui că a fost mecanic de locomotivă la Huși. Și spunea că furau combustibil cu butoaiele de 200 l deci omul își construise casă cu motorina furată. Varianta cu firmele de transport este validată de un fost vecin de la bloc ,ieșit la pensie și el mecanic de locomotivă cum că a fost premeditat falimentul de către firme de transport rutier. Chiar și așa am fost anul trecut pe ruta Oravita-Anina cu un tren exact cum a fost asta de la Huși și ruta aproape ca la Huși in afara de două,trei tuneluri și poduri . 3 vagoane erau pline ochi cu vizitatorii ,două autocare erau de la Iași. Deci pot face profit. La noi erau curse pentru studenți cu săgeata care pleca full. Ăsta este românul, hoț și să se îmbogățească in 3,4 ani!!! Brovo.
Mă aplec pe șină
Mai dau o beșină,
C-am făcut, se știe
Înc-o poezie.
Eh… Plang acum fostii angajati, dar cand isi umpleau controlorii buzunarele, ca se mergea doar „cu nasul”, nu se gandeau la viitor… Asta e…