Oricât ar părea de ciudat pentru coordonatorii politicii noastre externe, suntem înconjuraţi de jocurile profesioniste ale unor ţări care reuşesc să-şi extindă interesele economice şi politice (susţinute cu mijloacele militare de rigoare) cu mult dincolo de teritoriul lor fizic. Fac asta din ce în mai vizibil şi apăsat, chiar dacă sunt fie la limita liniei politice afirmate de NATO/UE, fie o încalcă într-o veselie. Turcia este un asemenea exemplu. Iar ultimul său demers este plin de consecinţe pentru stabilitatea şi ordinea europeană, nu numai a Orientului Mijlociu în sensul că, pe de o parte, a reactivat prevederile unui acord mai vechi de securitate şi asistenţă cu Autoritatea Palestiniană şi, în al doilea rând – lovitură de mari proporţii – surse politice de nivel înalt de la Ankara anunţă că există toate condiţiile pentru a semna cu Autoritatea Palestiniană un acord privind demarcarea comună a zonelor exclusive de exploatare a uriaşelor rezerve de hidrocarburi din zonă, deja revendicate foarte vehement de Israel, Grecia şi de grecii ciprioţi având în spatele lor mari consorţii internaţionale şi, evident, ambiţia lui Macron de a arăta că, totuşi, măcar în exteriorul ţării sale, ar mai însemna ca influenţă şi prestigiu militar, îndeplinindu-şi promisiunea făcută grecilor. Să le luăm în ordine. 1. Coridorul turco-palestinian securizează toate liniile prezente şi mai ales viitoare de conducte şi transport divers venind din zona Afganistan-Iran- Siria. Este aproximativ acelaşi tip de joc strategic care a stat la baze tratatului între autorităţile de la Ankara şi cele de la Tripoli, cu desenarea unui coridor care să fie implementat şi securizat militar, ceea ce, în cazul de faţă, ar reuşi să extindă teritoriul de interes direct al Turciei în cea mai sensibilă zonă de coastă din Mediterana de Est.
Citeste mai mult: adev.ro/qv3hrf
