Filã neagrã din istoria Vasluiului!
VASLUIUL NEGRU Se împlinesc 22 de ani de când, în vremurile tulburi de dupã Revolutia din Decembrie 1989, sloganurile au dus uneori la excese. Primele initiative private erau primite cu huiduieli, incendieri, bãtãi ale patronilor si furtul mãrfurilor expuse. Unul dintre cei care au suferit din aceastã cauzã este Georgicã Mocanu, patronul magazinului Bel-Ami. Pe lângã faptul cã a fost bãtut, trecând doar la un pas de moarte, paguba, în valoare de peste 7, 2 milioane lei, bani multi la acea vreme, la care se adaugã valoarea distrugerilor, nu a fost niciodatã recuperatã.
AMINTIRI Sloganuri ca „Nu ne vindem tara!” sau „Ciocoii vor sã-si ia averile înapoi!”, în anii 1990, erau auzite la orice colt de stradã, împotriva oricãrei initiative private sau a celor de implementare a adevãratei democratii. Nici în Vaslui, frãmântãrile nu au ocolit viata politicã si socialã, cei care încercau sã înfiripe câte o afacere, în anul 1990, fiind tinta sloganurilor anti-capitaliste încã la modã. Drept dovadã, încercãrile timide ale unor persoane care doreau sã-si deschidã, conform legii, unele afaceri, au fost „sanctionate” de vasluieni cu distrugerea sediilor societãtilor, furtul mãrfii sau bãtaia aplicatã „patronilor” care, conform dogmelor vremii, urmãreau sã „sugã sângele poporului”. Este cazul primei consignatii din Vaslui, „SC Bell Ami SRL”, care, acum 22 de ani, a fost devastatã de furia proletarã, paguba fiind mai mare de 7,2 milioane lei, în conditiile în care salariul minim pe economie la acel moment, era de 1500 lei/lunar, iar totalul încasãrilor zilnice a consignatiei/magazinului, recunoscut pentru preturile mici practicate si situat în centrul orasului, erau de 2 – 2,5 milioane lei.
Nu ne vindem tara!- un slogan care a dus la excese
Este cazul mai multor persoane din Vaslui, care, având curajul sã deschidã mici afaceri, au fost tinta furiei multimii, de multe ori aceste actiuni de distrugere fiind comandate, se pare, de fosta nomenclaturã, supãratã de pierderea privilegiilor sau a controlului. Un raport al Inspectoratului de Politie al Judetului Vaslui înaintat cãtre prefecturã, în august 1994, spune cã: „La data de 01.11.1990 a avut loc prima etapã de liberalizare a preturilor în România. Din cauza acestui fapt, au început sã aparã manifestãri de nemultumire în special la adresa persoanelor care au înfiintat societãti comerciale cu capital privat si care îsi desfãsurau activitatea pe raza municipiului Vaslui”. O primã manifestare de „furie a multimii” a avut loc chiar pe 3 noiembrie 1990, când a izbucnit un scandal între mai multe persoane de etnie romã care aveau un chiosc de rãcoritoare în zona Gãrii. Dat fiind cã, chipurile, romii ar fi reactionat violent la interventia echipajului de politie, în fapt fostii militieni, „peste 2000 de persoane din zonã si-au exteriorizat sentimentele de protest fatã de persoanele privatizate, dând foc si distrugând chioscul apartinând numitului Sava Ion – rom, si care provocase scandalul”, conform aceluiasi raport, fãcut 4 ani mai târziu. Dupã cum se pare, populatia, în mod sigur manipulatã, si conform dogmelor FSN-ului, trebuia sã înãbuse din fasã orice initiativã privatã, „pentru a nu ajunge iar sclavii ciocoilor”, asa cum sunau sloganurile din acea vreme.
Îndoctrinare sau dorintã de a distruge?
Pe data de 19 noiembrie 1990, în fata societãtii Bell Ami, una dintre primele societãti private proaspãt înfiintate, si care avea drept obiect de activitate atât producerea de produse textile, cât si vânzarea, în regim de consignatie, de diverse produse, s-au strâns câteva sute de vasluieni care, conform raportului politiei, „se manifestau violent împotriva patronului Georgicã Mocanu, pe motivul cã ar face afaceri ilegale, pentru a se îmbogãti”. Pentru a purta un dialog civilizat, atât cât se putea în acele vremuri tulburi, a fost constituitã o delegatie din multime care, împreunã cu seful politiei, a intrat în interiorul consignatiei situatã chiar în centrul orasului, vis-a-vis de fostul magazin Central, pentru efectuarea unui control cu privire la legalitatea operatiunilor si activitãtii desfãsurate de patron. Imediat dupã aceea, în fata magazinului s-au adunat peste 3000 de persoane, care au început sã spargã geamurile si sã rupã grilajele, distrugând si sustrãgând bunurile aflate în interior. „S-a încercat interventia din partea organelor de politie, dar multimea a reactionat violent. (…) În urma cercetãrilor efectuate au fost identificate 58 de persoane care au participat direct la distrugerea si sustragerea de bunuri de la unitatea de consignatie <<Bell-Ami>>, 14 fiind cercetate în stare de arest preventiv, întocmindu-se dosar penal”, stã scris în raportul înaintat în 1994, la patru ani de la comiterea faptelor respective, de cãtre IPJ Vaslui cãtre prefectura Vaslui.
Viata merge înainte
„M-am bucurat când am gãsit actele contabile ale firmei, în care aveam trecute nu doar toate obiectele primite în regim de consignatie, dar si stocul de marfã existent. Cu doar o zi înainte achizitionasem o masã de croitorie, care a fost vandalizatã, masã unde se dorea confectionarea de lenjerie de pat pentru spital si pijamale. În plus, datoritã rezistentei fizice, am trecut peste bãtaia primitã de la asa-zisii manifestanti, si nici nu m-am demoralizat, drept dovadã am continuat în domeniul comertului, pânã în ziua de astãzi. La spatiul din fata magazinului central, acolo unde s-a petrecut evenimentul, am renuntat doi ani mai târziu, atunci când a fost scos la privatizare, activitatea firmei continuând pânã în 2004. La acest moment mã pot considera un om de afaceri de succes, mai ales privind din prisma faptului cã sunt unul dintre pionierii economiei de piatã din Vaslui. Vreau sã mai adaug un lucru: dacã celor implicati în evenimentele din ’90 nu le port picã, doresc sã le multumesc celor care au fost alãturi de mine în acele momente, politisti, simpli cetãteni sau de la ambasade strãine care au încercat sã se implice în rezolvarea cazului meu, oameni cu care si acum, dupã atâtia ani, îi respect sau cu care port corespondentã. Din pãcate, nici în aceste vremuri, la 22 ani dupã Revolutie, micii comercianti nu au nici o sustinere, la nici un nivel, noi fiind totusi care plãtim impozite, dãri locale, TVA si alte dãri la stat, fãrã a beneficia de nici un fel de ajutor”, mai era de pãrere Georgicã Mocanu.
Am scãpat cu viatã!
În momentul în care, în fata magazinului, multimea furioasã a început sã se manifeste violent, angajatii au fugit, singurul care a rãmas sã discute cu manifestantii a fost „patronul”, Georgel Mocanu. Acesta a fost busculat si agresat de asa-zisii manifestanti, în douã rânduri trecând la un pas de moarte, atunci când unul dintre agresori l-a lovit cu o rangã metalicã, iar un altul a aruncat cu o sticlã de un litru în momentul în care Georgicã Mocanu era urcat în ambulantã. „Am fost lovit în special la brate, atunci când încercam sã-mi apãr avutul, si la cap, acolo unde a fost nevoie de o grefã de piele. Pe multi dintre cei care m-au lovit sau au provocat distrugeri îi cunosc, mã vãd zi de zi cu ei, dar i-am iertat, pentru cã, cred eu, au fost manipulati sã facã ceea ce au fãcut. În acelasi timp, trebuie sã multumesc lucrãtorilor de politie care au intervenit, pentru cã doar datoritã lor sunt azi în viatã”, a declarat Georgel Mocanu.
