7.9 C
Vaslui
17-oct.-2021

Viata de cãmin, departe de preferintele elevilor : s-au cazat pe hârtie, dar nu au mai venit sã-si ia camera!

CAZÃRI…Scoala a început deja de câteva zile, însã zeci de elevi nehotãrâti nu si-au luat nici pânã în acest moment camerele de la internat în primire. Desi au completat formularele, nu au mai venit pentru a-si lua în primire locul. Fie cã s-au rãzgândit sau nu s-au întors încã sufleteste din vacantã, acestia au lãsat fãrã loc niste elevi care aveau nevoie de cazare. Cel putin pe hârtie, aproape 300 de elevi ai judetului sunt cazati în cele douã internate din orasul Vaslui. În realitate, între 10 si 20 de locuri sunt încã disponibile la cãminul Liceului „Stefan Procopiu”. Sumele modice pentru care elevii pot beneficia de un pat si trei mese pe zi au fost si anul acesta motivul pentru care cererile au fost numeroase. Din pãcate, multi elevi din mediul rural nu au reusit sã prindã cazare, mai ales din cauzã cã pandemia a înjumãtãtit efectivul de locuri din internate. De asemenea, internatul Liceului Anghel Ruginã zace încã în paraginã si în acest moment, încã din anul 1996. Reabilitatea acestei clãdiri ar fi usurat viata a sute de elevi nevoiti sã facã în fiecare zi naveta pânã la scoalã. Nici misiunea gãsirii unei gazde nu mai e la fel de usoarã ca în trecut, deoarece, din cauza virusului COVID, nici acestea nu mai sunt atât de „primitoare” ca înainte, având criterii de selectie tot mai dificile.

Pe lângã chiriile si gazdele din oras, elevii din mediul rural au putut opta si pentru cãminele internat din oras. Trebuie spus cã liceele care au internate au vândut pachete obligatorii de cazare si masã, la sume modice. Cel mai scump loc este la Liceul „Stefan Procopiu” din Vaslui, unde costul pe lunile septembrie (parțial) și octombrie ajunge la 1091 lei, cu toate utilitãtile incluse. La Liceul „Ion Mincu”, aceleasi servicii costã 966 lei. Desi internatul Liceului „Ion Mincu” este plin, cãminul Liceului Stefan Procopiu încã mai dispune de câteva locuri. La inspectorat ambele internate figureazã ca fiind ocupate, însã unii elevi mai „libertini” s-au rãzgândit, lãsând altor copii cale liberã sã le ia locul. Situatia exactã cu privire la numãrul de locuri disponibile se va cunoaste cu certitudine la finalul sãptãmânii, însã conducerea crede cã este vorba despre 10-20 de paturi libere. Pedagogii sunt de pãrere cã tinerii s-au rãzgândit din cauzã cã regulile de la internat ar fi prea stricte pentru anumite suflete rebele.

Situația internatelor școlare la începutul anului scolar, varianta oficialã

Internatul Liceului Tehnologic „Ion Mincu” oferã cazare pentru 82 de elevi, dintre care 46 fete și 36 bãieți. Locurile au fost si de data aceasta insuficiente din cauza cererilor numeroase. Anul trecut, 40 de elevi au fost cazați la Liceul Stefan Procopiu. Internatul Mincu dispune de 20 de camere, în care se pot caza cel mult 4 elevi într-o camerã, din cauza pandemiei. 4 pedagogi si 2 consilieri scolari se ocupã de bunãstarea elevilor cazati. De asemenea, copiii pot beneficia de serviciile cabinetului medical si a celor douã sãli de meditatii. Internatul detine si douã izolatoare. În acest moment se lucreazã la renovarea și la dotarea a încã 9 camere cu 36 de locuri pentru fete. Costul per elev pentru luna septembrie este de 386.4 lei, cu toate utilitãtile si mesele incluse, iar pentru luna octombrie costul se ridicã la 579.6 lei. La internatul Liceului „Ștefan Procopiu” apar cazati 100 de fete si 100 de bãieti, într-un total de 82 de camere. Aici o camerã poate gãzdui câte 4 bãieți sau câte 2 eleve. Aici sunt cazati si 50 de elevi de la Liceul cu Program Sportiv, cel putin în teorie. Umblã vorba cã unii dintre acesti elevi ar fi rãspunzãtori pentru situatia camerelor libere rãmase.

Avantajele si dezavantajele cazãrii în internatul Liceului „Stefan Procopiu” 

Directoarea liceului, Mirela Suhan, considerã cã era de asteptat ca unii elevi sã renunte la locul de cazare, chiar dacã tariful cerut de internat este unul mai mult simbolic.”Cazarea în internat are multe avantaje. Faptul cã elevul este scutit de problema hranei zilnice, deoarece aici primeste trei mese pe zi la cantinã, are terenul de sport în incintã, poate sta cu prietenii, dispune de wi-fi gratuit si este mereu supravegheat de portar sau de pedagogii din cãmine. De asemenea, au biblioteca aproape, au timp sã discute cu profesorii despre eventualele nelãmuriri de la ore, fãrã a sta cu grijã cã pierd autobuzul si nu trebuie sã meargã noaptea târziu prin oras pentru a-si cumpãra ceva pentru cã au magazine în zonã. Asta mai mult din perspectiva pãrintelui. Pentru unii elevi mai „aventurieri”, nu este tocmai pe plac. Pentru a iesi din incintã, elevii au nevoie de un bilet eliberat de pedagog, iar acesta trebuie întotdeauna solicitat de pãrinte. Dacã nu respectã ora la care trebuie sã se întoarcã la cãmin, elevul primeste o mustrare. Dupã un numãr mare de mustrãri se poate ajunge chiar la exmatriculare. Pentru unii copii este grea adaptarea într-un mediu departe de casã. Chiar acum am avut un copil care a cerut transferul înapoi la Codãesti pentru cã nu se poate obisnui departe de pãrinti. Cazuri de anxietate fatã de familie avem în fiecare an, iar uneori preferã chiar sã abandoneze scoala decât sã fie separati de cunoscuti. Pentru altii este greu sã se obisnuiascã cu gândul cã nu pot face tot ce si-au imaginat, cã nu pot trãi „dramele adolescentine”. Unii bãieti cer învoire pentru a se vedea cu iubitele si nu primesc. Sunt minori si noi rãspundem de ei. Când vãd cã nu le merge, îsi bat la cap pãrintii sã-i mute în gazdã sau la apartament. Nu e Raiul pe Pãmânt pentru copiii care suportã cu greu limitele si regulile. În timpul liber ei au impresia cã au voie sã facã orice le trece prin cap. Unii încearcã sã mintã cã au aprobarea pãrintilor pentru a pleca, inventând fel de fel de povesti. Ba cã au înmormântãri, nunti, boli, care mai de care. Dar, din pãcate pentru ei, acum existã telefoane mobile si ce spun ei poate fi verificat imediat. În primele luni, pedagogii le formeazã deprinderile, însã unii nu rezistã si pleacã în gazdã, unde au sentimentul de libertate. Fetele în general se adapteazã mai usor si rãmân pânã terminã liceul. Sunt mai cuminti, mai putin aventuroase. Ca în orice cãmin, sunt si cazuri în care unii copii nu se adapteazã si simt nevoia sã se exteriorizeze în diverse feluri. Unii ard usile, le rup, le gãuresc, altii au ceva cu dulapurile sau cu pervazul. Cererile au fost mari si anul acesta, dar multi nu s-au mai prezentat sã ocupe locul”, a povestit directoarea.

Ce se mai întâmplã cu internatul abandonat de la Liceul „Anghel Ruginã”

În timp ce locurile în internate sunt greu de gãsit si sunt foarte putine, clãdirea fostului internat al Liceului „Anghel Ruginã” zace si acum în paraginã, de peste 20 de ani, în loc sã gãzduiascã elevi din mediul rural. Aproximativ 50% din elevii liceului economic vin de la tarã, iar majoritatea considerã cã reabilitatea clãdirii le-ar aduce numai beneficii. De-a lungul timpului, cei care s-au aflat la conducerea acestei unitãti de învãtãmânt au încercat sã punã lucrurile în miscare si sã redeschidã internatul. Din pãcate, acest lucru nu tinea de ei, fiind doar administratori ai clãdirii. Cei care pot rezolva problema sunt reprezentantii primãriei. „Cei care s-au apucat în anii ’90 sã-l consolideze si sã-l finalizeze, pur si simplu au rãmas fãrã bani. Lucrãrile au rãmas în situatia actualã. Problema este urmãtoarea: toate conducerile care au fost pânã la mine au depus eforturi pentru a-l finaliza, însã existã o problemã acum. Un ordin care priveste ISU, care spune cã orice clãdire care se modernizeazã, se modificã, trebuie sã aibã avizul ISU. Problema este cã aceastã clãdire, în momentul în care vom vrea sã o finalizãm, ar trebui sã avem un aviz ISU la început si altul la sfârsit, ceea ce se pare cã este mai complicat. Noi o sã facem toate eforturile pentru a reusi sã îndeplinim cerintele legale, sã facem din clãdirea asta fie un internat, fie un alt corp cu sãli de clasã. În lumina noilor instructiuni se pare cã este mai complicat sã facem internatul. Cerintele actuale sunt mult mai drastice decât erau la momentul în care trebuia el finalizat. Astea trebuie discutate cu primãria. Este pãcat de clãdire si de banii bãgati. Marea gresealã a fost cã nu s-au asigurat fondurile pânã la final. Cât s-a consolidat clãdirea colegiului, cursurile s-au tinut acolo. Adicã au avut un numãr de clase fãcute, probabil provizoriu, dar este spatiu. Avem multi elevi care fac naveta. Cam 50%, aproximativ. Lor le-ar conveni orice variantã. Atât cea cu internatul, cât si cea cu sãlile de clasã. Asa ar putea învãta toti dimineata, ar ajunge la timp la autobuze. Am mai discutat cu elevi din mediul rural si au spus „fie internat, fie ore dimineata ar fi la fel de bine”. La 14:30 ar fi acasã. Sã discutãm cu primãria sã vedem despre ce este vorba. Probabil se va rezolva problema clãdirii la un moment dat, dar nu stiu exact cum. Acum ceva timp s-a discutat problema de a dãrâma clãdirea si de a construi altã „mãnãstire”, mai mare si mai frumoasã. Totusi, mie mi-ar pãrea rãu. Pe vremea în care a fost fãcut proiectul era unul modern, cu aparaturã nouã pentru timpul acela. Acum poate se gãseste o posibilitate de a salva clãdirea. În ziua de azi este greu sã fii elev de la tarã”, a explicat directorul Liceului Anghel Ruginã, Alexandru Filip.

„Am avut peste 300 de doritori, dar nu am avut ce alege”

Când statul nu poate usura traiul tuturor elevilor proveniti din mediul rural, prin a le oferi mãcar spatii de cazare pentru a-si finaliza studiile liceale, copiii apeleazã la chirii scumpe, care le lasã pãrintilor buzunarele goale. De asemenea, elevii mai apeleazã si la varianta statului în gazdã. Totusi, pe timp de pandemie, oamenii au devenit mai reticienti în a primi strãini în locuintã si au criterii de selectie din ce în ce mai elaborate. „Primesc în gazdã doi elevi în clasa a 9-a”, „Gazdã 2 eleve” sau ” douã fete eleve nefumãtoare sau prietene” sunt doar câteva dintre titlurile anunturilor postate pe internet. Cu preturi care depãsesc cu mult tarifele internatului, oamenii care îsi deschid contra-cost usile pentru strãini spun cã nu este o treabã usoarã cea pe care o fac. În general, pãrintii dispusi sã-si tinã copiii în gazdã scot din buzunar cel putin 400-500 de lei pe lunã, fãrã a include utilitãtile sau mâncarea. Gazdele mai pretentioase au rãmas si acum cu camerele goale, desi declarã cã au avut sute de doritori. „Nu am gãsit pe nimeni, nu am avut ce gãsi. Am avut peste 300 de oameni care si-au exprimat dorinta de a sta în gazdã de când am pus anuntul. Mi-au dat mesaje, altii au venit si la fata locului, dar nu am avut ce lua. La o vârstã înaintatã nu poti lua pe oricine în casã la tine. Cei care se mutã la gazdã trebuie sã stie ce au de fãcut. Eventual îi arãti, iar dacã nu are nici mãcar vointã, nu îl iei. Ei vor sã aibã libertatea de a face câte si mai câte, dar niciun adult cu piciorele pe pãmânt nu va face ce vor ei. La internat este chiar foarte bine. Trebuie pusi la punct putin cã sunt tupeisti si dezordonati. Am vrut sã luãm pe cineva în gazdã sã mai facem un ban în plus, sã punem deoparte pentru cimitir, dar mai bine economisim ce avem. Camera pe care o puneam la dispozitie are conditii destul de bune, e nou-mobilatã, dar mai vedem. Poate gãsim pânã la urmã oameni seriosi. A venit o fatã de 15 ani însotitã de pãrinti si m-a întrebat cu cine mã culc eu! Asa ceva se întreabã o femeie de vârsta mea? Sunt niste întrebãri care te încuie. Pãrintii fetei nu au spus nimic, probabil erau la fel ca ea si asteptau rãspunsul. Îmi cãuta prin dulap, fãrã aprobare. La internat cer prea putini bani. Eu nu as da mâncare cuiva, cu tot cu utilitãti, pe banii ãstia. Oamenii seriosi nu primesc elevi pentru cã fac fel de fel de probleme proprietarilor. Copiii la apartament nu trebuie lãsati singuri. Mie si cât am stat în casã cu ei mi-au fãcut gãuri în pereti, la geam, mi-au ars cu tigara plasa de tântari, la combina frigorificã mi-a spart ceva. Am rãmas pãgubitã. Dacã vom gãsi oameni seriosi, o sã-i acceptãm, dacã nu, mergem cu sãrãcia noastrã înainte”, a povestit Elena. O altã femeie care avea un anunt activ spune cã s-a rãzgândit din cauza copiilor, de teama COVID:” Între timp m-am rãzgândit, de fapt nu mã lasã copiii sã mai iau strãini în casã, din cauza COVID-ului. La internat am o cunostintã care a vrut sã îsi dea copilul acolo si nu a gãsit loc. Nici la gazdã nu fac elevii ce vor, nu e chiar asa libertate cum cred ei. Trebuie sã fie punctuali elevii când vin în casã, nu sã umble noaptea pe strãzi. Am o prietenã care a tinut în gazdã si, într-o zi, pentru cã a întârziat 10 minute bãiatul pe care îl tinea, l-a trimis acasã. Nu l-a mai primit. Si-a fãcut bagajul si a plecat. Se întâmplã fel de fel de minuni în zilele noastre, trebuie sã fie elevii seriosi. A plecat bãiatul la tarã cu taxi-ul. Mai ales acum, cu COVID-ul, foarte putinã lume îsi mai asumã sã ia în gazdã. Este foarte greu, este mare responsabilitate. Se face murdãrie peste tot, generatia asta nu este învãtatã sã strângã dupã ea. Multi preferã sã mãnânce o bucatã de pâine cu ceapã, decât sã facã un ban în plus si sã ia în gazdã. E greu si asa, dar mai ales cu virusul ãsta”.

Ultimele Știri
- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img
Ultimele Știri
- Advertisement -spot_img

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here