VEȘTI… Violeta Baban, micuța de 9 ani, diagnosticată cu o tumoare canceroasă la nivelul măduvei coloanei vertebrale, a trecut cu bine de cea de-a doua operație. Aceasta va rămâne în continuare internată la Spitalul Medicana din Turcia, acolo unde, după 15 zile de repaus, va urma mai multe ședințe de radioterapie. Anunțul a fost făcut de părinții Violetei pe Facebook prin intermediul unui mesaj emoționant în care au povestit cum au trecut de la tristețe la bucurie, prin emoții, mii de gânduri și speranțe. “Nu știu cum să încep și nici cum să termin, ceea ce am simțit astăzi, o zi pe care o voi ține minte, toată viața. Nu doresc nici celui mai mare dușman să treacă prin aceasta zi. A fost greu, foarte greu și știam că va fi, dar nu credeam că în halul asta. Am plecat dimineața spre spital să îmi văd îngerașul de fată, sa mai câștig câteva ore prețioase lângă ea până când va intra în sala de operație. Era optimistă, mi-a zâmbit de cum am intrat în salon și, totodată, și-a dat seama că odată cu apariția mea mult nu va mai trece și va intra în operatie. Ne-am jucat, a râs, a fost vioaie și, când au venit sa o pregătească, a început calvarul. Brusc starea de spirit s-a modificat la toți însă, știam că doar mergând înainte o vom face bine”, au scris părinții Violetei.
De asemenea, acești au povesti cum cu greu am trecut prin cele două ore de pregătiri: “sufletul ni s-a rupt în momentul în care am pus-o pe targă, ca să meargă în sala de operație. Nu am avut curajul să merg după ea. Simțeam că fuge pământul de sub noi, însă, totodată, știam că îi vom face și mai rău dacă ne vede plângând. Mulțumesc, Adelina, că te-ai oferit să o însoțești până la sala de operație. Daniel, ai o soție de vis, un om cu suflet cât pământul ăsta de mare. Să vă binecuvânteze Bunul Dumnezeu pe amândoi, dar și pe cei care v-au dat viață. Am numărat fiecare secundă în gând, fiecare minut. Am știut că operația va fi foarte grea. Când ești nevoit să desfaci coloana unui copil, nu e deloc ușor. Am crezut și am sperat până în ultimul moment că va fi bine. Știam ca va fi bine. A venit și momentul în care, după foarte multe ore de așteptare, să o vedem cum intră pe targă, pe ușa salonului. Atât eu, cât și soția am aflat în secunda respectivă ce înseamnă fericirea supremă. A venit plângând, cu dureri mari de spate, dar a venit la noi întreagă. A fost cel mai curajos copil de pe fața pământului. Roiau în jurul ei asistentele și fiecare dintre ele știa exact ce are de făcut. Au conectat-o pentru ai urmări funcțiile vitale și i-au administrat calmante și tot ce a fost necesar. Ușor-ușor a trecut peste dureri și a apărut și un mic zâmbet, recunoștința pentru noua viață. După 15 zile de repaus, urmeaza 28 de ședinte de radioterapie și venim acasă. Nu am cuvinte să vă spun cât vă suntem de recunoscători că ați dat șansa unui nou început, copilului nostru, o nouă viață cu mari speranțe de bine. Domnului Prof. Dr. Hakan Seçkin nu știu, dacă vreodată ii voi putea multumi pentru efortul imens depus, pentru atenția acordata fiecărui milimetru din organismul copilului. În fața tuturor ne înclinăm pentru tot ce a-ti făcut, fără voi nu o mai aveam. Vă rămânem datori toată viața, oameni frumoși! Cu drag, Alin și Diana, părinții Violetei!”
