MÃRTURISIRI… Fosta starletã de firme porno din Vaslui a vorbit, în cadrul unei emisiuni de televiziune, despre copilãria petrecutã în orasul sãu natal. Alina Plugaru, cãci despre ea este vorba, a povestit cã a avut o copilãrie nefericitã, pentru cã pãrintii s-au despãrtit pe când ea avea doar sapte ani, a ales sã rãmânã cu tatãl si de atunci nu si-a mai vãzut mama. Ar mai fi avut acelasi parcurs în viatã, dacã ar fi crescut alãturi de mamã? Este întrebarea care a mãcinat-o ani la rând. Acum, când e o femeie în toatã firea, are o afacere prosperã si o viatã lipsitã de griji, nu mai cautã rãspunsuri. Îsi asumã trecutul si nu mai pune la suflet vorbele grele.
Invitatã în emisiunea „Prietenii de la 11:00”, Alina Plugaru a povestit cum a ajuns sã joace în filme XXX: „Am început la 18 ani. Eram în Bucuresti, de la vârsta de 16 ani tata mã trimisese sã fac scoalã, dar gândul meu era la altceva… Voiam sã devin manechin, fusesem la niste prezentãri de modã, când a venit cineva si mi-a propus sã joc în filme. M-am dus, am vãzut despre ce e vorba si am zis <<hai sã încerc>>. Si vrei sã fiu sincerã? Da, era la mijloc o sumã foarte frumusicã de bani. Aveam nevoie, eram tânãrã, venitã din Vaslui, de la Moldova… A fost ceva wow pentru mine, dar nu regret. M-a definit ca femeie. Face parte din trecutul meu, mi-am asumat, dar acum sunt o femeie ca oricare alta. A început sã nu-mi mai pese de ce zic ceilalti. Cei care mã cunosc cu adevãrat, stiu exact cum sunt. Sunt zece ani de când nu mai joc în filme pentru adulti. În prezent am un salon de masaj. Pot sã zic cã e cel mai bun, nu cã mã laud. Dacã mã întrebai acum sapte ani dacã îmi place ceea ce fac, ti-as fi spus cã e un început pentru mine, nu cunosc… E greu când trebuie sã te duci sã dai bani la stat, vine 25 acum…”.
„Când a aflat tata cu ce mã ocup, patru luni nu am mai vorbit cu el. Îmi era rusine”
În cadrul aceleiasi emisiuni, Alina Plugaru a povestit si cum a fost sã creascã fãrã mamã: „Stau si eu si mã gândesc: oare dacã era maicã-mea, mai ajungeam aici? Mai aveam acelasi curs? A fost greu. Am momente în care stau si mã întreb: mã, dacã era ea, mã mai trimitea tata de acasã. Poate stãteam linistitã în orãselul ãla, la Vaslui, si nu mai veneam la Bucuresti… Dar cred cã asa a fost sã fie viata. Ultima oarã am vãzut-o pe mama în sala de judecatã. Noi, copiii, am fost chemati sã alegem cu cine rãmânem. Si am ales pe tata. Aveam sapte ani, eram în clasa I, si acum îmi aduc aminte… E foarte greu pentru un bãrbat sã creascã trei copii. Taicã-miu are tot respectul meu. El a aflat dupã mult timp cu ce mã ocupam. Apãrusem în ziarul Libertatea, pe prima paginã, a vãzut si patru luni nu am vorbit cu el. Îmi era rusine. Nu are cum sã nu-ti fie rusine. Te-a crescut, te-a trimis la Bucuresti sã faci scoalã. Mi-a zis ceva de genul <<sã nu faci prostii cu gura>>. Sunt sincerã. El a încercat sã mã scoatã din timiditatea aia a mea, din rusinea fatã de el si a dat-o în glumã. De atunci, am o relatie super deschisã cu el. Despre mine, s-au scris o grãmadã. Sunt în presã de peste 13 ani. Am lucrat si la anumite ziare si au fost oameni care au stiut sã mã tinã pe linia de plutire, sã nu mã duc usor cu cãputu’. Înainte eram „hater”-ul ãla (n.r. rãutãcios), care se uita pe fiecare ziar, pe fiecare site, sã vãd ce apare, citeam inclusiv comentariile. Deci, oameni buni, nu mai cititi comentariile din ziare, pentru cã ce scriu… Nu vã cunoaste nimeni. Si ajungeti sã aveti probleme cu cãputul”.
