Cristian Spiridon, un tânãr zootehnist, scolit în Elvetia, a demonstrat cã se poate face agriculturã si-n zonele defavorizate. Lucreazã 370 de hectare de pãmânt, iar cele douã ferme ale sale de crestere a gãinilor pentru ouã lucreazã precum ceasurile elvetiene. Produce pe zi peste 100.000 de ouã, iar gãinile sunt crescute la sol, nestresate. A recunoscut cã pentru a face performantã în agriculturã si aviculturã, trebuie sã aplici tehnologia potrivitã. Acest lucru nu se poate face decât cu investitii masive. Tânãrul zootehnist a ales sã meargã pe cartea câstigãtoare a tehnologiilor avansate si si-a ales ca partener, fondurile europene. A absorbit aproape trei milione de euro pe toate programele posibile. Când s-a constituit Grupul de Initiativã Localã Valea Tutovei si a Zeletinului a venit ca membru fondator, stiind cât de importantã pentru zona sa este aceastã entitate menitã sã absoarbã fondurile europene destinate mediului rural. Initial nu a depus nici un proiect, pentru cã îsi dorea ca alti tineri sau fermieri mai mici sã aibã prioritate. Prin GAL, pe Valea Tutuvei si a Zeletinului au fost alocate doar 2,5 milioane de euro. La final, când a vãzut cã mai este loc, s-a dezbrãcat de haina de cavaler si a aplicat. Experienta l-a ajutat sã depunã în termen proiectul. În total, a achizitionat utilaje de peste 120.000 de euro. Si-a luat un încãrcãtor pentru fermele de gãini, un tractor japonez de 110 cai putere si un distribuitor de îngrãsãminte chimice total computerizat.
În zona defavorizatã de pe Valea Plângerii, cum mai este denumitã Valea Tutovei, în chiar polul sãrãciei, la Mãrãseti, comuna Voinesti, fermele de pui ale lui Cristian Spiridon fac notã discordantã cu peisajul. Construitã prin fonduri europene, ferma pare din alt film. Zici cã esti în Occident. În interior, contrastul este mai evident. Tehnologia este de ultimã orã, iar fluxul este mecanizat în totalitate. Mâncarea vine la ore fixe, compozitia este stabilitã din calculator. Cel mai important este cã gãinile sunt la sol, nu în baterii cum sunt la vechile avicole. “Lucrãm cu oameni din comuna Voinesti, cãrora le-am creat conditii de lucru foarte bune. Au propriul lor vestiar, cu bucãtãrie si dusuri. Nu am fãcut rabat la nimic si nu am considerat cã angajatii dacã sunt de la tarã nu meritã. Ba din contra, dacã ceri performantã si calitate, altfel nu poti. Si pretentiile noastre sunt mari, mai ales cã distribuim ouãle la clienti importanti, unde nu ne permitem sã gresim”, a declarat Cristian Spiridon.
Ferma vegetalã asigurã hrana pentru fermele de gãini
Pânã si micile amãnunte sunt bine puse la punct. De exemplu, gãinatul de la pãsãri este depozitat într-un loc special unde fermenteazã. De aici este dus pe câmp. Paralel cu fermele de gãini, Cristian Spiridon mai detine si o fermã vegetalã unde lucreazã 370 de hectare de pãmânt. Tot ce produce merge ca hranã pentru pãsãri. Si aici, acesta aplicã tehnologia de ultimã orã. “Având în vedere schimbãrile climatice din ultimii ani suntem obligati ca sa facem lucrãrile specifice, pregãtirea patului germinativ si înfiintarea culturilor într-un interval destul de scurt de timp. Ca sã nu pierdem niciun strop de apã din sol, fiindcã seceta este cel mai mare dusman al nostru acum. Dar pentru asta trebuie sã ai un parc auto foarte bine dotat. Nu ai nicio sansã dacã nu accesezi fondurile europene. Chiar dacã trebuie sã vii cu partea ta de cofinantare, meritã. De exemplu, acum prin GAL am cumpãrat un tractor de 110 cai, un dezmiristitor si o masinã de împrãstiat îngrãsãminte cu distributia asiguratã de calculator. E important si pentru mediu sã nu arunci la întâmplare substantele chimice în sol. Acum totul este controlat. Punem câte îngrãsãminte trebuie la plante si mai important unde trebuie. Dezmiristitorul îl folosim dupã recoltarea grâului. Atunci de obicei e secetã si nu-ti poti permite sã bagi plugul la adâncime. Intri cu dezmiristitorul”, ne-a spus fermierul din micile sale secrete.
Ouãle de la Voinesti si Pogana, în marile lanturi de magazine
RIGUROS…Cristian Spiridon vinde ouã în marile retele de hipermarketuri din tarã, unde calitatea si modul de prezentare sunt foarte importante. A ales aceastã solutie fiindcã productia mare de ouã nu poate fi absorbitã doar de piata din judet. Produce peste 100.000 de ouã pe zi. Când si-a proiectat afacerea a avut grijã ca tot fluxul de productie sã fie fãrã cusur. Stia cã o sã fie controlat de supervizorii de la hipermarcket si nu vroia sã aibã emotii. “E foarte greu sã vinzi în marile lanturi de magazine. Ei verificã circuitul de productie si vin inopinant în control. Cei de la institutiile statului sunt mici copii pe lângã acestia. Sunt foarte severi si e normal. Din acest motiv am construit fermele de jos, la ultimele standarde. Ca sã nu am emotii. Nu vreau sã am emotii când cineva îmi bate în usã. Indiferent cã este de la DSVSA sau clienti.”
