Profesorul de sport, principalul motiv pentru care elevii îsi iau sau nu scutire pentru orele de educatie fizicã !

SCUTIRI…Atitudinea profesorului de sport este cea care atârnã greu în decizia elevului de a-si lua sau nu scutire de la ore. Cu cât pofesorul îsi face meseria cu mai mult drag si interes, cu atât sansele ca elevul sã vrea sã scape de miscare se vor diminua. Totusi, generatiile de azi pot opta pentru scutire si din comoditate, spune A.B, profesor de Educatie fizicã si sport, din Vaslui.”Nu vor sã depunã efort. Considerã cã nu-i ajutã. E valabil pentru toti elevii, dar balanta înclinã putin mai mult spre fete. Cam 60% dintre cei care îsi iau scutire sunt fete, iar 40% bãieti”, a explicat profesorul. Acesta sfãtuieste pãrintii sã nu aplece urechea la dorintele copiilor care vor scutire, fãrã a consulta în prealabil un doctor, deoarece le pot face copiilor mai mult rãu, decât bine, pe viitor. Copiii cu dizabilitãti usoare pot fi si ei integrati în aceste activitãti sportive, dacã profesorul este suficient de rãbdãtor si doreste cu adevãrat sã-si facã meseria cum se cuvine.

Anul acesta scolar vine cu câteva schimbãri în ceea ce priveste desfãsurarea orelor de sport. Elevii nu mai trebuie sã aducã adeverintã de la medicul de familie, prin care sã demonstreze cã sunt apti din punct de vedere medical. Asta înseamnã cã mai rãmân doar cei cu probleme de sãnãtate sã aducã dovada de la medic. Pentru a scãdea numãrul acestor scutiri, profesorul de sport si educatie fizicã din Vaslui, A.B, sfãtuieste pãrintii sã dea o sansã sportului în vietile copiilor, chiar dacã, pentru moment, cei mici nu îi vãd utilitatea.”Sportul te ghideazã în viatã, te disciplineazã. Te ajutã sã devii un om echilibrat, calculat, sã poti gãsi mai usor rezolvarea problemelor din viatã. Suntem în generatia în care copiii petrec prea mult timp pe calculator, tabletã, telefon. Asta e generatia. Pãrintii ar trebui sã le facã elevilor un anumit program. Nu ar trebui sã le scoatã scutire fãrã sã aibã nevoie, fãrã sã îI ducã la un control înainte, doar de dragul de a scoate scutire pentru cã nu vrea cel mic sã facã sport”, a spus profesorul. Printre motivele principale pentru care elevii aleg sã spunã „pas” orelor de sport se numãrã comoditatea. „Motivul general pentru care acestia aleg sã-si scoatã scutire este comoditatea. Nu vor sã depunã efort. Considerã cã nu-i ajutã. E valabil pentru toti elevii, dar balanta înclinã putin mai mult spre fete, cam 60%-40%. Am întâmpinat clase cu 7-9 fete cu scutire. Nu se poate. Am stat de vorbã cu ele si mi-au recunoscut cã au luat-o de dragul de a o lua. Am încercat sã le conving sã facã miscare, chiar dacã nu le puneam note. Doar vreo 4 aveau motiv întemeiat. Nu mai sunt copiii atrasi de sport. Si ora de sport a devenit monotonã, din punctul meu de vedere. E o orã tipicã, la fel ca acum 20 de ani. Profesorul doreste sã-si atragã elevii la orã. Problema este cã multi vor sã respecte anumite pãrti ale lectiei. Desigur, profesorul îsi poate tine ora cum stie el, într-un mod distractiv si atractiv pentru elevi. Asa, elevii vin cu drag si la urmãtoarea orã. Pãrintii se plâng într-una cã nu vor copiii sã mai facã miscare. Multi îsi aduc copiii cu forta, sã se dezvolte armonios. Pe parcurs înteleg si ei utilitatea sportului, dar depinde mult de profesor”, a adãugat A.B.

„Nu trebuie sã faci discriminãri între elevi”

Un alt lucru important, subliniat de profesor, este acela cã într-o clasã nu trebuie sã faci discriminare între elevi, indiferent de particularitãtile fiecãruia.”Nu trebuie sã faci discriminãri între elevi, cã unul e mai agitat, cã unul e mai timid. Trebuie integrati toti, fãrã diferente. Am întâmpinat si cazuri de copii cu usoare dizabilitãti, pe care am încercat cât am putut sã-I atrag, nu sã-i îndepãrtez de lumea sportului. De exemplu, mama unui elev încerca sã-i facã bãiatului rost de o scutire, crezând cã nu se poate integra. I-am dat sarcini mai usoare, mai repetitive, iar treptat l-am chemat sã se alãture colegilor. Nu a mai fost nevoie de scutire. A venit pânã la finalul anului. Mama lui mi-a multumit mult. Fostul antrenor îi spunea sã stea pe bancã si sã se uite. Eu îl implicam. I-am învãtat colegii sã-l învete si ei, sã-l respecte si sã-l ajute. Au înteles pânã la urmã, desi au fost putin reticienti la început. Au înteles cã si el este tot un copil, ca ei, care fãcea parte din acel colectiv. Chiar vorbea cu pãrintii acasã, iar mama venea la o sãptãmânã, douã si îmi povestea ce am fãcut pentru el. Si la alte materii au început sã-l ajute colegii, dupã spusele altor profesori. Am fost foarte bucuros. Mã bucurã nespus sã vãd cã mã tin minte elevii. De fiecare datã când trec pe lângã mine si mã salutã, mã simt mândru cã le-am fost profesor. Eu am si un club sportiv. Sunt fericit când vin copiii si se bucurã sã facã sport. Bucuria aia din ochii lui când vine la antrenamente si învatã ceva înseamnã mult”, a povestit profesorul de educatie fizicã.

„Sanctiunile pe care le mai pun unii profesori pot îndepãrta elevii de sport”

Duritatea nu trebuie sã fie caracteristicã unui profesor, considerã A.B, deoarece poate îndepãrta elevul de universul sportiv. Un profesor perceput ca fiind un „Bau-Bau” pentru cei mici îsi va pãstra reputatia printre elevi, care nu vor dori sã participe la orele lui. Un profesor bun trebuie sã fie implicat, întelegãtor, rãbdãtor. Dacã ai rãbdare poti sã-ti faci bine meseria si sã fii iubit de copii. Nu trebuie sã se gândeascã numai la bani, trebuie sã predea cu pasiune, sã meargã cu drag sã lucreze cu elevii. Nu conteazã cât de dimineatã trebuie sã te trezesti. Sanctiunile pe care le mai pun unii profesori pot îndepãrta elevii de sport. Copiii vorbesc între ei si îsi spun „Nu merge la ora cu profesorul X pentru cã e sever, pune numai 2″, iar elevul îsi ia scutire. Îsi face profesorul o reputatie proastã. Trebuie ca profesorul sã se modeleze dupã copil. Acesta trebuie încurajat încã de mic. Trebuie luat totul în joacã, adaptat nivelului de vârstã, ca sã vinã de plãcere. Într-o clasã nu pot fi toti la fel. Clar sunt cel putin 3-4 copii timizi si cel putin unul fãrã jenã de nimic. Trebuie sã ai grijã când aliniezi copiii. Mai întâi trebuie sã-i analizezi, sã faci niste jocuri prin care sã-i cunosti cum sunt ei ca persoane. Depinde mult de profesor. Dacã le-ai dat mingea si ai plecat în cabinet sau stai pe telefon pe bancã, normal cã elevii nu vor veni de drag. Copilul poate fi convins sã vinã de drag la orã doar dacã e convins de profesor. Elevii se intereseazã mai ales când e vorba de un profesor nou. Vin, se uitã la ore. Eu am pãtit ca dupã o orã sã vinã elevii sã mã ia în brate, aveam o plãcere enormã sã merg la ei. Nu se asteptau sã fie asa ora. Îmi place sã cred cã sunt vãzut ca un profesor cu simtul umorului, care îsi iubeste meseria”, a spus profesorul. De asemenea, considerã cã un profesor care îsi face meseria cu drag poate deveni un exemplu demn de urmat pentru elevi, asa cum au fost profesorii lui pentru el. „Profesorii de sport pe care i-am avut în generalã si liceu au fost implicati. Doamna Burghelea, tocmai iesitã la pensie, si-a fãcut meseria foarte bine si chiar am învãtat multe, la nivel de joc de volei. Am luat model si de la ea si de la ce am învãtat la facultate, dar si de la profesorii întâlniti în alte orase”, a adãugat A.B.

Elevul trebuie sã încerce toate sporturile pentru a vedea care i se potriveste

Chiar dacã nu gãseste din prima activitatea sportivã potrivitã, pãrintii trebuie sã sprijine copilul si sã-l ajute sã gãseascã sportul potrivit. De asemenea, profesorul trebuie sã convingã copilul sã facã sport, chiar dacã asta înseamnã sã se modeleze dupã acesta. „Pãrintele nu trebuie sã-i taie aripile copilului dupã o singurã încercare. Dacã a încercat un sport si nu i-a plãcut, nu trebuie sã-i spunã cã nu e bun si cã nu-l mai duce la alt sport. Trebuie sã încerce tot ce este posibil. Trebuie sã fie ceva ce îi place. Sã încerce sã fie mai stricti cu tehnologia. Ca pãrinte trebuie sã-l stimulezi sã facã sport. Sã fii alãturi de el la antrenamente de câte ori poti. Sã-l încurajeze, ca sã vrea copilul sã demonstreze mai mult la urmãtorul antrenament. Sã stea de vorbã cu profesorul si sã vadã la ce este bun. La finalul fiecãrui antrenament, profesorul trebuie sã vorbeascã frumos cu elevii, iar cele negative trebuie spuse în privat. Cele pozitive, care trebuie sã existe întotdeauna, trebuie spuse întotdeauna de fatã cu toti”, a explicat A.B. Profesorul reuseste sã-si stimuleze elevii sã vinã chiar si antrenamentele suplimentare.”Copiii vin de plãcere la antrenamentele suplimentare. Vorbesc cel putin de antrenamentele la clubul meu. Eu vin de dragul lor. Dacã nu le place, le spun sã nu vinã. Pot face si alt sport, doar sã facã miscare. Chiar si acasã pot face miscare. Eu îi încurajez sã facã exercitii de pe anumite programe sau de pe internet, chiar si 15 minute. Ei mai sunt si timizi. Unora le e rusine de pãrinti. Le-am spus sã închidã usa si sã se antreneze, cã nu este nimic rusinos în a face miscare”, a spus profesorul. A.B considerã cã tineretul ar avea nevoie de competitii mai creative, potrivite noii generatii. „Ar trebui organizate competitii sportive cel putin lunar, la care sã poatã participa toti copiii. Sã vinã si sã primeascã toti câte un premiu, o diplomã, ceva. Numai asa îi putem încuraja pe cei mici sã facã miscare. Sportul nu este numai despre competitie, cât este despre colaborare. Nu este nevoie de rivalitate. Sã fie competitii de prietenie, de exemplu „Exatlon Scoala 6”, cu trasee aplicative. Copiii nu mai comunicã, nu mai colaboreazã. Acum sunt jocurile, tehnologia, asta e în primul rând. Numai cu ochii în calculator îi vezi. La mine la club este o comunitate. Vreau sã fac niste activitãti care se cheamã „Bucuria prin miscare este de nepretuit”, în care copilul vine sã facã trasee aplicative. Prima oarã asta voiam sã fac. Am fãcut asemenea trasee la Scoala 10. Aveam cam 35 de elevi si tot veneau. Asta la neperformantã. Fãceam jocuri distractive prin care sã se simtã bine si sã facã miscare. M-a oprit pandemia, dupã care nu am mai gãsit o salã în care sã-mi desfãsor activitatea. Încerc acum sã o redeschid”, a povestit profesorul.