|

544 ani de la cea mai rãsunãtoare victorie împotriva otomanilor: 10 ianuarie, Podul Înalt, Vaslui

EVENIMEMT… Astãzi se împlinesc 544 ani de la cea mai importantã victorie a domnitorului Stefan cel Mare împotriva otomanilor – lupta de la Podul Înalt. La statuia ecvestrã a voievodului, din satul Bãcãoani, comuna Munteni de Jos, autoritãtile au programat pentru ora 10:00 o slujbã de Tedeum, un ceremonial militar si o depunere de coroane, iar de la ora 11:00, vernisajul Expozitiei “Stefan cel Mare. Din istorie în vesnicie”, organizat de cãtre Muzeul National de Istorie a României si Muzeul Bucovinei, în parteneriat cu alte muzee din tarã.

Pentru a întelege mai bine semnificatia acestei zile – 10 ianuarie, dar mai ales cotroversele apãrute de-a lungul timpului cu privire la locul bãtãliei, vã invitãm sã cititi, în rândurile urmãtoare, explicatiile profesorului Dan Ravaru. ”Ziua de 10 ianuarie 1475 este data celui mai glorios moment din istoria medievalã a românilor datoritã bãtãliei de la Vaslui. Este vorba de o victorie totalã din punct de vedere militar, ceea ce înseamnã decimarea inamicului, ocuparea teritoriului de luptã, urmãrirea inamicului, si ceea ce nu s-a întâmplat în cazul altor bãtãlii victorioase, ca cele de la Rovine si Cãlugãreni. În privinta locului precis de desfãsurare a bãtãliei de la Vaslui, s-au ivit de-a lungul timpului mai multe controverse, la originea acestora fiind o inexactitate din Letopisetul lui Grigore Ureche sau interpretarea eronatã a unor texte strãine, toate acestea având influentã asupra unor pagini din tinerete ale lui A. D. Xenopol si Nicolae Iorga. Desi din majoritatea descrierilor reiese foarte clar cã bãtãlia s-a desfãsurat la sud de Vaslui, considerentele mentionate mai sus la care s-au adãugat elemente folclorice si unele orgolii locale, încã se mai pune întrebarea la Vaslui dacã evenimentele din 1475 s-au petrecut la sud sau la nord de oras. Foarte probabil, din aceste considerente regretatul istoric Constantin Cihodaru a prezentat la o sectiune de comunicãri de la Muzeul din Vaslui un studiu despre topografia luptei. Vom urma linia de cercetare a profesorului iesean, adãugãnd niste date rezultate din lucrãrile altor cercetãtori”.

“Lupta s-a dat între mlastina Racovãt si râul Bârlad si a durat trei zile”

“Cele mai vechi stiri cuprinse în “Leptopisetul anonim al Moldovei”, amintesc de Vaslui în contextul descrierii bãtãliei fãrã a preciza pozitia în raport cu acesta. La fel, scrierile istorice si cronicele derivate din acestea localizeazã vag “lângã Vaslui”. Problemele apar odatã cu “cronica moldo-germanã” expresia “Wening Basloy”, fiind tradusã diferentiat: “lângã Vaslui”, dar si “putin mai jos de Vaslui”. De aici se pare cã au putut sã ia nastere confuziile. Profesorul Cihodaru trece în continuare în revistã si alte cronici sau documente de epocã luate în consideratie din acest punct de vedere. Cronicile turcesti se strãduiesc sã justifice înfrângerea lui Soliman datoritã vremii si nu sunt interesate de pozitii, de amplasarea trupelor. Scrisorile de la Buda si de la Turda sunt mult mai bogate în prezentarea unor fapte concrete si descrieri legate de bãtãlie, la fel si istoricul polonez Dlugosz, care descrie relieful în general , dar nu precizeazã locurile de amplasare a trupelor. Canalele venetiene, pe lângã descrierea pãdurilor mocirloase, aduc o notã de oarecare localizare, arãtând cã lupta s-a dat la un pod. Iacob Unrest aminteste si el de valea îngustã dintre douã dealuri de mocirlã si face o precizare în timp, amintind de Boboteazã. Felix Pentacius, secretarul regelui Vladislav al Ungariei, amintind de Vaslui, subliniazã faptul cã aici domnul Moldovei l-a bãtut pe Soliman. Posibilitãtile de localizare încep la Dlugosz care în afarã de descrierile generale prezente si în alte lucrãri, se referã direct la toponimele relationate cu pozitiile militare. Lupta s-a dat între mlastina Racovãt si râul Bârlad si a durat trei zile. De la Dlugosz, stirile au trecut si la alt cornicar polonez, dar si la Ureche. Strykowski ia si el informatiile de la Dlugosz, trece însã dupã o sutã de ani pe lângã locul bãtãliei, mai vede încã trei movile sub care fuseserã îngropati mortii si trei mari cruci de piatrã în memoria acestora. În privinta locului de defãsurare a luptelor, Grigore Ureche, la fel ca în cronica moldo-germanã sustine cã ele au avut loc “mai sus de Vaslui”, de aceea profesorul Cihodaru presupune existenta unei surse dispãrute între timp”, explicã profesorul vasluian.

“Au loc dispute în privinta stabilirii cu exactitate a locului”

“În raport cu localizarea, istoricii s-au despãrtit în trecut în douã tabere. Cei dintâi sustin cã lupta a avut loc la 14 km nord de Vaslui, la Cãntãlãresti, la Podul Înalt de acolo si pentru a-si justifica denumirile, considerau ca A. D. Xeonopol, cã pârâul de sub pod s-ar fi numit în vechime Racovãt, dar nu se aduce niciun argument în acest sens. Apa de aici, mai mult secatã, se cheamã acum pârâul Hanului. În aceeasi linie se situeazã Ilie Minea si Andrei Rãdulescu. Cealaltã pãrere, adicã lupta la sud, a fost expusã mai întâi cu documentarea de rigoare a lui Ion Ursu, pãrere la care se raliazã si alti cercetãtori care au oscilat la început, cum a fost Radu Rosetti. Între ei au loc dispute în privinta stabilirii cu exactitate a locului, la confluenta Racova-Bârlad sau pe râul Lipovãt. Pentru stabilirea adevãrului, profesorul Cihodaru propune o analizã foarte atentã a elementelor din relatãri: dealuri, mlastini, movile, dar si a elementelor de toponimie localã. Reperul principal al lui Ureche a fost Podul Înalt de la Cãntãlãresti. Dar la sud de Vaslui se gãseau mai multe poduri datoritã configuratiei terenului si faptului cã “drumul cel mare”, de pe valea Bârladului, s-a mutat de pe un mal pe celãlalt. Este amintit si faptul cã la sud de Vaslui exista toponimul “la poduri”. Bazându-se pe studiul hotarnitelor si al altor documente, autorul aminteste de podul de peste Vasluiet, de peste Vasluiul bãtrân si podul Hatmanului. Între propietarii satului Tãtãrasii, învecinat cu mosia târgului Vaslui, s-a aflat si Gavril Hatmanul, pe numele sãu Coci, frate cu Vasile Lupu. Probabil a avut mosii si la Cãntãlãresti, unde a reconstruit podul pe care este inscriptionat numele sãu si al sotiei Liliana. El a construit însã si Podul Înalt de la Vaslui, de aici confuziile. Astfel, credem cã se lãmureste existenta denumirii “bãtãlia de la Podul Înalt”, folositã uneori pentru bãtãlia de la Vaslui”, sustine profesorul.

“Este impresionant faptul cã local circulã frumoase legende despre Stefan cel Mare”

“Tot privitor la localizarea bãtãliei s-a pus problema lipsei unor materiale arheologice concludente, mai ales cã la lupte au participat în total aproape 200 mii de oameni. Au intervenit însã unele cercetãri pe parcurs, mai întâi cea a colonelului Popovici. El specificã faptul cã la 3 km sud de Vaslui, cãpitanul Lavric a descoperit mai multe vechi oseminte românesti. La rândul sãu, colonelul Popovici a gãsit si el oseminte vechi în numãr foarte mare, un adevãrat cimitir la un km sud-est de gara Vaslui. Scheletele prezentau adevãrate curiozitãti: unora le lipsea o mânã, altora un picior, alte schelete erau fãrã cap si aveau sãgeti în trup. Despre alte descoperiri arheologice din zonã, aflãm dintr-un studiu semnat de locotenent-colonel Constantin Toderascu si Victor Eskenary, autorii fiind si ei preocupati de stabilirea indubitabilã a locului bãtãliei. Observatiile sunt fãcute pe baza unui raport trimis Serviciului Istoric al Marelui Stat Major în 1933. El a fost fãcut în urma unor sãpãturi de amenajare la grãdina de zarzavat a regimentului “Racova” VII, Constantin Prezan, nr 25. S-au gãsit nenumãrate schelete, toate prezentând urme de violentã, un adevãrat cimitir militar. Câteva urme de ziduri pãreau a fi vestigiile unei bisericute de cimitir. Desfãsurarea bãtãliei la sud de Vaslui este un bun câstigat care se bazeazã pe informatii de neclintit. Comuna Stefan cel Mare a primit acest nume datoritã confuziilor legate de Podul Înalt. Satul de centru, care dã numele comunei, a fost înfiintat dupã rãzboiul din 1877 de luptãtori împropietãriti si s-a numit initial “Dealul Bârladului”. Podul Înalt dateazã din 1636, iar numele satului în care se aflã Cãntãlãresti provine de la “Cantâr” – numele propietarului sãu pe timpul lui Stefan cel Mare. Povestea cu cancelaria tine de folclor, de creatia popularã. Este impresionant faptul cã local circulã frumoase legende despre Stefan cel Mare, iar persoana voievodului este onoratã cu o sãrbãtorire anualã, ceea ce ar fi bine sã se întâmple în toate comunele din România. Sã nu confudãm însã farmecul legendei care nu întotdeauna are o legãturã sigurã cu istoria si sã evitãm afirmatiile nefondate care uneori se exprimã în cadrul unor actiuni oficiale”, conchide Dan Ravaru.