Pietele din Vaslui, sub asediul ineptiilor unor guvernanti servili marilor lanturi de magazine
ABERATIE…O nouã lege, tipic româneascã, aruncã în aer linistea producãtorilor de la noi din judet dar si din toatã tara. Mai exact, articolul 14, punctul 3, din Legea 145/2015 obligã producãtorii sã-si eticheteze marfa într-un mod inedit. Acestia sunt obligati sã afiseze, pe lângã nume si prenume, localitatea de provenientã si certificatul de producãtor, ora la care oamenii au cules, din grãdinã, produsul adus la vânzare. Oamenii sunt revoltati si spun cã guvernantii urmãresc, de fapt, sã-i distrugã în totalitate si sã-i scoatã de pe piatã pentru a face loc marilor magazine si importatorilor.
O nouã lege aduce la disperare micul producãtor. Cei care vin la piatã pentru a oferi cumpãrãtorilor o legãturã de pãtrunjel, de mãrar, rosii si castraveti culesi din grãdinã sau câteva rãsaduri crescute cu multã muncã trebuie acum sã se supunã unor noi decizii, aberante, pe care legiuitorul le ia din fotoliul de deputat sau senator. Conform articolului 14, punctul 3, din legea 145/2015, producãtorii au obligatia ca, în dreptul fiecãrui produs sã afiseze, pe o coalã de hârtie, informatii legate de ziua si ora la care au fost culese sau smulse din grãdinã verdeturile cu care acestia vin la piatã. Pe bunã dreptate, oamenii sunt nemultumiti pentru cã acum mai au de fãcut o cheltuialã în plus, pe lângã cele pe care le aveau de fãcut cu chiria tarabei, taxa de cântar etc. “Pentru chiria tarabei plãtim lunar 90 de lei. Alti 12 lei plãtim zilnic taxã de piatã. Plãtim drumul de acasã la piatã si invers.Cine a dat aceastã lege ar trebui sã astepte ca Lãpusneanu. Eu sunt tãran si vreau doar sã muncesc. Suntem producãtori si negociem la pret. Muncim pe brânci sã le putem oferi oamenilor un produs autentic românesc, rãsaduri românesti si nu prostii aduse din import. Pe noi ne obligã acum sã scriem pe hârtie si ora la care le-am cules. Dar, întreb eu, în supermarketuri existã asa ceva? Dacã eu am pe tarabã 20-30 de feluri de produse (mãrar, pãtrunjel, rãsaduri de mai multe feluri etc.) si, la fiecare trebuie sã pun câte o coalã de hârtie pe care sã scrie tot ce vor guvernantii nostri, nu o sã mai poatã vedea omul ceea ce cumpãrã. Si nu e doar asta problema. Vindem rãsadul cu 20-30 de bani firul si trebuie sã plãtim 6 lei, în fiecare zi, pe etichete. E 50 de bani legãtura de mãrar si, din banii acestia, 20 de bani trebuie sã dãm pe formulare. Guvernul îsi bate joc de noi. Noi nu avem nevoie de ajutorul lor. Vrem doar sã ne lase sã muncim. Si nu întelegem de ce atâtea hârtii. Avem deja de la Primãrie certificatul de producãtor si ne-am conformat, pânã acum, cu toate regulile lor, dar asta o întrece pe toate. Producãtorul trebuie sã disparã de pe piatã ca ãla care aduce din import sã-si ia partea leului. Guvernantii spun cã ne ajutã dar, de fapt, vor sã ne distrugã”, a spus Elena Ciulin. Tot producãtorii sunt cei care spun cã s-a ajuns în situatia în care nu mai poti munci cinstit la tine în tarã. Majoritatea tinerilor sunt obligati sã plece din tarã si sã munceascã slugã la strãini. Munca producãtorilor nu este deloc una usoarã. Începe în solar încã din februarie, apoi se mutã în grãdinã, acolo unde trebuie sã fie zi de zi, cu sapa sau cu stropitoarea în mânã si timp pentru toate aberatiile legiuitorilor nostri nu prea este. Si pe nimeni nu intereseazã ora la care producãtorul a cules rosia sau castravetele din grãdinã si l-a adus la piatã. Pentru cumpãrãtor este important ca produsul sã fie proaspãt si acest lucru se poate observa si fãrã aceste reguli. “În loc sã facem agriculturã, facem birocratie. Am douã ore de când ma chinui sã scriu, pentru toate produsele, etichete asa cum vor. Dar ce sã facem? Asta-i România si de aceea ne pleacã, din tarã, copiii si-i vedem o datã pe an. Avem dreptul la muncã, dar si acesta ne este încãlcat. Acum ne sperie cu amenzi de 3.000 de lei. Noi nu am avut sprijin si întelegere decât din partea autoritãtilor locale si cam atât. Legiuitorul nu face altceva decât sã-si batã joc de noi”, a mai spus un producãtor venit din Codãesti. Si acesta mai spune cã, desi câstigã putin, asta stiu sã facã si fac cu dragoste de muncã pentru a oferi vasluienilor un produs autentic românesc si gustos. Iar aici trebuie sã le dãm dreptate. Nu se comparã o rosie cumpãratã din supermarket cu una luatã de la piatã. Totul diferã la ele. De la gust la aspect. Ce urmãreste legiuitorul român nu stim deocamdatã dar, dacã ar fi sã le dãm dreptate producãtorilor, atunci ar fi o mare pierdere pentru noi.
