SUCCES… Vremea Nouã continuã seria povestilor despre vasluienii care au avut curajul sã se implice în proiecte îndrãznete. Astãzi vom vorbi despre Dragos Rusu, un tânãr din Negresti, îndrãgostit de muzicã, care, alãturi de familie (fratele si mama lui), a reusit sã punã bazele a douã proiecte web si un festival de muzicã cu caracter etnic, dar contemporan. Într-un interviu acordat site-ului IQads – unul dintre cele mai vizitate portaluri de publicitate din România – acesta povesteste drumul pe care l-a parcurs de la tranzactii de casete prin discoteci cu “dealerii” de muzicã ai vremii, pânã la construirea site-urilor beatfactor.ro si The Attic, dar si a Festivalului Outernational Days, cu care îsi propune sã reuneascã toate grupurile sociale din Bucuresti, de la cei care ascultã muzicã electro pânã la cei care vibreazã la auzul manelelor. Cea de-a doua editie a evenimentului va avea loc în perioada 7-9 iulie, în Grãdina Uranus din Bucuresti.
„M-am nãscut într-un orãsel de provincie din judetul Vaslui, pe nume Negresti – care acum cîtiva ani luase titlul de cel mai sãrac oras din România. Sãrac cum era, m-am simtit grozav acolo. Copilãria mi-am petrecut-o fie la bloc, fie la tarã la bunici, jucând miuta cu tiganii, iar perioada adolescentinã a fost un carusel de experiente de toate felurile”, asa îsi începe povestea Dragos, un vasluian pentru care pasiunea nu cunoaste limite. În cadrul unui interviu acordat echipei IQads, tânãrul povesteste cum a fost adolescenta în Vaslui: „petreceri excesive în apartament pânã noaptea târziu, spre disperarea vecinilor. Descoperirea primelor cãrti ale lui Kafka, Dostoievski si Gogol. DJ la petrecerile scolii – asta mã scutea de mersul la orele de latinã – si uneori la barul mamei. Preocupãri pentru înfiintarea unui post de radio pirat, înregistrarea si duplicarea de casete audio cu muzicã româneascã (hip-hop, manele, pop, disco) si <<strãint>>“.
„Dealerii” de muzicã din Negresti
Muzica l-a însotit încã de mic, iar ulterior l-a transformat în ”afacerist”. „Aveam un “dealer” de casete, un prieten mai mare, care aducea casete din Iasi si Bucuresti si le vindea DJilor de la discotecile din satele apropiate. Mergeam adesea cu el, însotiti de alti cîtiva petrecãreti, pe jos câte 3-4 km, vara, sau cu câte vreo masinã iarna, care adesea rãmânea fãrã motorinã, iar odatã ajunsi la discoteca cu pricina, ne strecuram printre bãtãile cu tacuri de biliard sau scânduri rupte din garduri, care se întâmplau cel mai adesea ritualic în fata discotecii sau în apropiere, si ajungeam într-un final la pupitrul de DJ, unde avea loc afacerea: <<Uite casetele, uite banii>>. Pe lângã casete (pe care le copiam acasã) mã alegeam si cu o bãuturã gratis. Ulterior, casetele s-au transformat în CD-uri, iar internetul ne-a deschis o lume la care nici nu visam vreodatã, pe care nu o putusem concepe pânã atunci. Accesul la muzica electronicã, în Negresti, se limita la unele emisiuni de pe Viva TV, putinele ore petrecute pe internet si CD-urile primite din alte câteva terte surse. Procesul de descoperire a fost si este în continuare lent si sigur, asa cum trebuie sã fie”, îsi aminteste Dragos.
Premiu pentru cel mai bun website de culturã clubbing din România
Dupã terminarea liceului, acesta a dat la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicãrii. Venirea în Bucuresti, la studii, i-a adus si ocazia de a deveni managerul propriului proiect: beatfactor.ro. „Site-ul a apãrut dintr-o idee mai veche a mea si a fratelui meu Andrei, anume de a avea un website de muzicã electronicã, unde sã gãsesti stiri, interviuri cu artisti, mixuri, informatii, un forum pentru comunitate (care a fost înghitit ulterior de Facebook). Site-ul a fost declarat ceva mai târziu în cadrul premiilor anuale Nights.ro <<cel mai bun website de culturã clubbing din România>>. Am realizat la un moment dat cã nu am unde sã îl duc mai mult de atât, iar o directie prea comercialã nu o vedeam ca pe o optiune”, spune Dragos. Atunci a început sã punã bazele, tot alãturi de fratele sãu, Andrei, unui alt proiect web: „The Attic” – „un loc online, în care nu existã bariere de genuri muzicale, nu conteazã dacã un album a fost lansat în ’70 sau în 2016 (desi încercãm pe cât posibil sã îl plasãm în timpul si spatiul lui), un loc în care descoperi muzica pe diferite cãi, si care încearcã sã scoatã tot ce-i mai bun din muzicã (sau ce considerãm noi a fi bun si relevant), fie cã vorbim de jazz, psychedelic rock, afrobeat, muzicã electronicã, free improv, experimental, muzicã sacrã din Indonezia, cumbia, ambient, classic contemporary si multe altele”.
Manelele îsi au locul lor
„Lucrurile au început cu o serie de evenimente dezvoltate cu echipa de la Control. Ne-a venit ideea de a organiza un festival mai neobisnuit – Outernational Days (OD), care sã aprofundeze conceptul outernational, care sa promoveze multiculturalismul autentic, prin reunirea unor muzici cu caracter etnic, dar contemporan. M-a întrebat recent un prieten de ce fac un festival la care invit si formatii de manele, care au un public format din, citez, „mafioti, bisnitari si, în general, oameni dubiosi, de conditie socialã îndoielnicã”. Manelele sunt, esential, Outernational. Manelele de la OD sunt relevante pentru istoria si esteticile contextuale ale acestui gen, dar si pentru istoria noastrã culturalã. În festival, maneaua este întoarsã pe toate fetele, discutatã si interpretatã de cãtre muzicieni din timpuri si zone culturale diverse”, explicã Dragos în cadrul interviului acordat site-ului IQads.
