INTERVIU… Vasluiul va avea, în 2018, un reprezentant la Concursul Muzical Eurovision. Indrăgitul interpret de muzică ușoară Romeo Zaharia a câștigat preselecțiile și va intra în semifinală, alături de alți 59 de concurenți de temut, printre care Mihai Trăistariu, Feli Donose, Tavi Clonda și mulți alții. Am vrut să vedem ce va pregăti acesta pentru semifinală, dar și cum a petrecut Crăciunul și ce planuri de viitor mai are. Ne-am întâlnit în a treia zi de Crăciun, am stat de vorbă și ce a ieșit, citiți în rândurile următoare.
Romeo, bine ai revenit în Vaslui. Iți era dor de oraș?
Categoric! Imi place orașul în special în perioada asta, a sărbătorilor de iarnă, pentru că e mai luminos, mai strălucitor. Am văzut că au apărut locații noi, ușor-ușor, Vasluiul se schimbă la față. Când eram eu mic, nu tânăr – că încă sunt (zâmbind) – , nu era cine știe ce. Știam doar de alimentară, cartelă, portocale și bomboanele din pom, pe care le mâncam și rămânea doar ambalajul, așa, de formă.
Că tot ai adus vorba de sărbători, cum ai petrecut de Crăciun?
In familie! Mi-am revăzut mama, rudele, prietenii din copilărie, am ieșit în oraș, am făcut poze… Dar îți mărturisesc că parcă nu mai e la fel ca în copilărie. Culmea, chiar dacă acum avem mult mai multe decât atunci, parcă nu mai e Crăciunul la fel. Imi amintesc că îl așteptam cu mai mult drag, eram mai sinceri, mai sensibili. Acum trăim era comercialului, a Facebookului care ne-a acaparat, parcă, cu totul și nu mai știm să ne bucurăm la fel…
Ai o mâncare preferată de Crăciun?
Da, salata boeuf! O iubesc! Mama nu a făcut anul ăsta – ah, o pârăsc – , dar am mâncat de la o vecină. Am făcut schimb pe schimb: i-am dat o bere și ea mi-a dat salată boeuf (râzând). Mie îmi plac mâncărurile, sunt gurmand de fel, dar încerc să mă mai abțin. La Ploiești, nu țin mâncare multă în frigider, ca să nu fiu tentat să mănânc mereu. Bine, acum merg și la sală, e mai ok. Trebuie să am grijă și de alimentație, pentru că de la o vârstă încolo, nu-ți mai permiți să mănânci chiar orice și la orice oră. Și nu din considerente estetice, ci de sănătate.
Ce faci de Revelion?
Voi cânta împreună cu ai mei colegi din Quattro Band la un restaurant din Ploiești. Pentru noi, artiștii, e unul dintre cele mai frumoase moduri de a-ți petrece noaptea dintre ani. Nu e muncă, e plăcere, e pasiune, e modul nostru de a trăi.
Apropo, felicitări pentru preselecțiile Concursului Eurovision. Te numeri printre semifinaliști, sperăm că și printre finaliști.
Da! Sper că „Maybe this time” (n.r. poate de data asta) e cu noroc. Eu în fiecare an îmi doresc să merg la Eurovision. Din 2003, tot mă duc. Prima dată cu trupa Centru’ Civic, iar apoi, singur. Cu Fred Enderson, compozitorul melodiei „Maybe this time”, am mai colaborat o dată în 2014, dar atunci nu a fost cu noroc. Anul acesta l-am contactat eu pe Fred și l-am rugat să-mi dea o piesă. Mi-a trimis, am repetat melodia la Ploiești, am fost la preselecții și uite că am trecut.
Te așteptai să treci mai departe?
Nu știu dacă mă așteptam, dar speram. Este o melodie bună, trebuie, însă, să vin și cu un show bun. Sunt concurenți de temut, cu piese excepționale. Mă refer la Mihai Trăistariu, Xandra, Feli Donose, Elena Hasna… Nu știu câți o știu pe Elena, dar ea a participat, în urmă cu câțiva ani, la Next Star, unde a cântat „Je suis malade” într-un mare fel. Acum are 17 ani, dar știi cum cântă? Are o engleză impecabilă și o voce excepțională… Cântă de înțepenești! Sunt participanți foarte buni, tocmai de aceea și eu trebuie să vin cu ceva nou, inedit. Voi apela la un coregraf sau regizor, care să mă ajute în crearea unui moment artistic pe scenă, pentru că nu mă pot prezenta simplu. Melodia are nevoie și de o poveste bună, care să se deruleze pe timpul interpretării ei.
Inainte de a merge la Eurovision, știu că ai fost și la X Factor. Ce s-a întâmplat acolo? De ce crezi că nu ai trecut mai departe, deși primisei din partea juriului patru de „DA”?
Pe scenă a fost totul în regulă. Bănică mi-a spus că mă cunoaște și știe că sunt bun, Carla’s Dreams, că ne vedem în Bootcamp, Delia că s-a simțit ca într-un musical și că nu am nevoie de microfon, pentru că am volum în voce. Am invitat-o în Ploiești, la Teatrul de Revistă unde joc, a părut încântată. Brenciu: «aa, te cunosc, cânți cu Nico, joci teatru… Dar nu crezi că e riscant? Că ești semi-cunoscut și că lumea are așteptări foarte mari?». Eu am participat la multe concursuri, am experiența scenei și, de obicei, îmi place să mă arunc provocări. Am cântat, m-au felicitat, am primit patru de „DA”, iar apoi m-au sunat producătorii să-mi spună că nu am trecut mai departe, în Bootcamp, dar mă vor difuza și voi mai avea o șansă, dacă îmi pun aplicația X Factor pe telefon, ca să mă voteze publicul. Problema e că nici măcar nu m-au difuzat. Eu am fost la repetiții, iar dovadă în acest sens este filmulețul pe care l-am pus pe Facebook. Nu cred că eram o voce de nedifuzat. Din păcate, X Factor a devenit un fel de iUmor muzical. Nu am vrut să fac scandal, pentru că nu asta mă caracterizează. ~mi doresc să fiu sus, dar nu cu orice preț. Recunosc că m-am simțit umilit, iar pentru asta nu m-aș mai duce în veci. M-aș duce, însă, la Vocea României, doar dacă aș avea melodie foarte bună.
Știu că nu ai doar o voce bună, ești foarte talentat și la teatru. De care parte te simți mai apropiat?
Sunt tentat să zic că de amândouă, dar cred că mai mult de muzică. Teatrul îl fac din plăcerea de a fi în pielea altor personaje. Sunt șugubăț de fel, foarte spontan, volubil, îmi place să-mi exprim stările, să mă manifest. Dar, făcând parte dintr-un teatru de revistă, facem multe musicaluri și, astfel, combinăm muzica cu dansul și cu teatrul.
N-aș vrea să uităm de Teona, fiica ta. Ce face?
Crește! Este în clasa a III-a, violonistă, merge la concursuri, ia premii. A luat și premiul I, și premiul III, și nimic… Incerc să merg și eu cu ea, să o însoțesc la competiții, dar nu reușesc mereu. Mai mult mama ei se duce. Vrând-nevrând, urmează calea muzicii. Voiam să o duc la Next Star, dar nu are răbdare să cânte cu vocea, poate când va mai crește puțin. E un pic timidă, dar așa eram și eu când eram mic. Spuneam poezia și plângeam. Ulterior m-am scuturat de timiditate, iar acum, nici vorbă să mai fiu așa.
Copiii sunt cea mai mare realizare și sunt convinsă că așa e și pentru tine. Dar regrete ai?
Nu am cine știe ce regrete, pentru că sunt un om spontan, care face mereu ce simte. Poate doar că nu am investit suficient de mulți bani la momentul potrivit. Spre exemplu, acum câțiva ani, când mi-a cerut Costi Ioniță 5000 euro pentru o melodie, eu am spus că nu am, trebuia să fac în așa fel încât să-i dau. Poate era hit, deveneam celebru și, evident, îmi scoteam banii.
Iți ținem pumnii la Eurovision și te mai așteptăm la Vaslui, poate și într-o piesă de teatru.
Mulțumesc mult! Concursul va fi difuzat de TVR 1, nu știu încă pe ce dată, urmează să fie anunțată. In ceea ce privește teatrul, nu știu, nu depinde de mine. Dar cu siguranță voi mai reveni la Vaslui, pentru că e orașul în care am cele mai dragi amintiri. La mulți ani tuturor vasluienilor și un an nou, mai bun si mai linistit.
