LA MULTI ANI… Vasluianul mai mare decât Centenarul Marii Uniri a împlinit de curând 105 ani. Este vorba despre veteranul de rãzboi din comuna Dragomiresti, Neculae Gheorghiu sau, cum îi zic cunoscutii, mos Nicu. Pentru cã o asa vârstã este o raritate nu doar în judet, ci în întreaga lume, Primãria si Consiliul Local, alãturi de familie, l-au sãrbãtorit ieri, 4 noiembrie, acasã, în ograda în care bãtrânul îsi duce linistit zilele. A primit din partea acestora un tort si 500 de lei, bani pe care cu sigurantã îi va folosi sã-si cumpere lemne. De asemenea, a primit si din partea deputatului Daniel Olteanu o plachetã aniversarã si o sumã de bani. “Ne bucurãm cã avem ocazia sã sãrbãtorim o vârstã atât de rarã – 105 ani, alãturi de un veteran de rãzboi, care a reprezentat cu cinste tara pe front. Sunteti un exemplu pentru generatiile de azi, dar si pentru cele care vor urma, pentru cã ati prins douã rãzboaie, ati fost prizonier la rusi si aveti o multime de învãtãminte de transmis. Vã rugãm sã ne dati prilejul sã venim si la anul sã vã sãrbãtorim”, i-a transmis primarul Dãnut Iacob celui mai longeviv om din comuna Dragomiresti. “Multumesc. Bogdaproste pentru cadouri si vã doresc multã sãnãtate”, le-a spus mos Nicu celor care i-au oferit cadouri.
Cel mai longeviv om din judet s-a nãscut pe 3 noiembrie 1914, în Rãdeni, astãzi comuna Dragomiresti. Despre anii copilãriei îsi aminteste cã au fost grei, nu aveau multe lucruri si au crescut cum au putut: “Pãrintii mei au fost necãjiti si ei, am fost nouã copii la pãrinti. Nu aveau multe. Tata a mai stiut oleacã de carte, a mai dus-o ca secretar la primãrie… Ne-o crescut si pe noi asa cum o stiut si ei. Acasã am fost cioban, am pãzit de oi, de vaci, eram la dispozitia lu’ tata. Se fãceau clãci, pe la 12:00 torceau femeile lânã, scãrmãnau perini de pus sub cap, cã te durea capu’ sã dormi pe lemn”. A urmat scoala în sat, la cîtiva metri de casa sa, iar când a mai crescut, a fost înrolat în armatã. “Dupã ce am fãcut stagiul meu de armatã, am zis si eu cã sunt liber, am gãsit o fetisoarã, am fãcut o fatã, iar în 41’ au început concentrãrile”, povesteste centenarul. Plecarea sa în rãzboi a fost cel mai greu moment, mãrturiseste mos Nicu. “Mi-a fost greu cã m-a luat de lângã baba mea. Mi-a pãrut rãu, mã gândeam numai acasã, aveam o fatã, avea cãrutã, plug, borunã… Acum nu mai am nimic, trãiesc eu bine”, spune râzând acesta. Despre perioada rãzboiului, mos Nicu are o singurã amintire: prizonier la rusi, în orasul Zaporoje. “Am plecat pe front, am trecut printr-o pãdure, apoi am ajuns în Zaporoje. Acolo am cãzut prizonieri. Fãceam treabã, lucram într-o fabricã de avioane, aveam acolo de toate <<neamurile militare>>. Nu aveai voie sã pãsesti în afara zonei de muncã, pentru cã te împuscau. Când s-a terminat rãzboiul, soldatii rusii ne-au zis <<români, dati drumul acasã>>. În ’46, ne-au eliberat. Când m-am întors, am fãcut rându’ de bãieti”.
Mos Nicu: “Vã rog sã fie o ordine, sã nu râdã alte tãri de noi”
În ciuda vremurilor grele pe care le-a trãit, mos Nicu este în continuare jovial, face glume si îi place sã facã lumea sã se simtã bine. Asa a fost si ieri, în timpul evenimentului dedicat aniversãrii sale: “Mã bucur când vãd ograda plinã de oameni buni la suflet. Uãi Culai, fã oleacã de pauzã! Domn primar, esti un om cuminte, gospodar… Pânã acum… Îti doresc multã sãnãtate si ani buni”. De asemenea, acesta a spus si ce îl supãrã mai tare în ziua de astãzi: “Da’ stii ce îmi pare mie rãu? Cã mi-au luat lemnele, eu la bãtrânete trebuie sã am cãldurã. Domn primar, sã-mi dea lemnele înapoi, cã sunt lemnele lu’ tata. Vã rog sã faceti tot ce este mai bine, sã stea fiecare în casã, cu familia lui, cã astãzi sunt oameni care n-au cu ce sã se încãlzeascã, n-au cu ce sã-si trimitã copiii la scoalã, trebuie sã fie ajutati…Vã rog sã fie o ordine, sã nu râdã alte tãri de noi. Domn primar, puterea e în mâna matale!”.
