ISTORIE… La numai 22 ani, dupã momentul considerat „astral”, când, pentru prima oarã, aproape toti românii (cu exceptia celor de peste Nistru si Tisa, din Timoc si din sudul Dunãrii) s-au reunit într-un stat, vecinii dusmãnosi reusesc sã umbreascã partial acest vis de veacuri devenit realitate. Eram înconjurati de dusmani, declarati sau nu, singurul nostru vecin prieten cu adevãrat fiind… Marea Neagrã. Am construit, totusi, un sistem de aliante, care constituia speranta unei salvãri în caz de rãzboi. Si, rãzboiul bãtea la usã. Pactul Ribbentrop-Molotov a fost punctul de plecare al tragediei care va marca întreaga planetã, adicã Al Doilea Rãzboi Mondial, 1 septembrie 1939 – 8 (9) mai 1945. La numai o sãptãmânã dupã ce Ribbentrop si Molotov si-au strâns mâinile în numele lui Hitler si Stalin, la granita germano-polonã, este înscenat un atac, care a constituit un pretext german pentru invadarea Poloniei.
Dan Ravaru
Peste patru zile, respectând teoretic întelegeri încheiate anterior, Marea Britanie si Franta declarã rãzboi Germaniei. A început în Vest acel „rãzboi ciudat”, adicã trupele anglo-franceze pe de o parte, germane de cealaltã parte, au stat fatã în fatã fãrã sã întreprindã actiuni ofensive. Oricum, prin Pactul Ribbentrop-Molotov, Hitler scãpase, pentru moment, de obsesia celor douã fronturi care duseserã la înfrângerea lui Napoleon. În est, actiunile ofensive, atât ale germanilor, cât si ale rusilor se desfãoarã cu mare repeziciune si cu rezultatele dorite. Totul, în apropierea granitelor noastre, era supus violentei si rãzboiului. Germanii înfrâng cu usurintã existenta polonezã, iar pe 17 septembrie rusii atacã si ei Polonia, conform pactului amintit mai sus. Polonia a fost împãrtitã jumate-jumate, germanii ocupând centrul si vestul, iar rusii pãrtile de rãsãrit, partial locuite si de ucrainieni si bielorusi. Guvernul polonez, membrii Parlamentului, elita militarã si politicã, trupele care mai rãmãseserã, s-au îndreptat spre rãsãrit si au cãzut în mâinile rusilor. Acestea au masacrat cu sânge rece pe toti cei care credeau cã vor gãsi salvarea la ei, au mintit cu nerusinare cã la Katyn nu ei i-au masacrat pe polonezi, ci nemtii. Dupã rãzboi, adevãrul a iesit, însã, la ivealã înmultind lantul crimelor sovietice. Tot în virtutea pactului, rusii vor ataca Finlanda si Tãrile Baltice, ocupând Estonia, Letonia si, partial, Lituania. Din tot ce mai era stabilit în alianta sovieto-germanã, rãmãsese problema Basarabiei, românii fiind constienti de pericolul care urma sã se abatã asupra lor. În perioada interbelicã, România încheiase mai multe aliante, în primul rând asa-zisa „Mica Antantã”, adicã Alianta Ceshoslovacia-Iugoslavia-România. Apoi exista o întelegere balcanicã în care intrau România, Iugoslavia, Grecia si Turcia. Evenimentele istorice pe care le-am prezentat au dus, însã, la destrãmarea respectivelor aliante. Pânã la 1 septembrie, România avusese granitã cu Polonia si o aliantã militarã îndreptatã, însã, împotriva Rusiei. Din aceastã aliantã, la fel, nu s-a mai ales nimic, atâta doar faptul cã o parte dintre polonezii refugiati, care n-au mers cãtre Rusia, ci spre sud, în România, s-au bucurat de ospitalitatea noastrã. Din România, a trecut, de altfel, si tezaurul Poloniei („trenul de aur”). De la conducerea tãrii pânã la oamenii simpli, toti românii i-au ajutat pe polonezii aflati în refugiu. La Todiresti, spre exemplu, am întâlnit oameni bãtrâni care îsi aminteau acest eveniment si de oamenii care „rãmãseserã fãrã tarã”. Atmosfera era din ce în ce mai încordatã, eram siguri cã urma sã devenim urmãtoarea victimã. Si acest lucru s-a întâmplat în iulie, dupã ce, în urma unui neasteptat rãzboi fulger, francezii au fost înfrânti si ocupati de germani, iar englezii, obligati sã se retragã. Acum România nu mai avea pe nimeni pe lume, care sã o sprijine. Totusi, regele Carol al II-lea încerca sã sustinã moralul patriotic, desi nu era indicat deloc pentru aceasta. Vorbea despre o ipoteticã centurã de otel si foc, ce se va opune rusilor.
Textul Ultimatumului se distinge, în primul rând, prin falsificãri grosolane de ordin istoric
Pe 26 iunie, rusii încep sã actioneze direct asupra României prin emiterea unui Ultimatum: „În anul 1918, România, folosindu-se de slãbiciunea militarã a Rusiei, a desfãcut de la Uniunea Sovieticã (Rusia) o parte din teritoriul ei, Basarabia, cãlcând prin aceasta unitatea secularã a Basarabiei, populatã în primul rând de ucrainieini, ca republicã sovieticã ucrainianã. Uniunea Sovieticã nu s-a împãcat niciodatã cu faptul luãrii cu forta a Basarabiei, ceea ce guvernul sovietic a declarat nu o singurã datã si deschis în fata întregii lumi. Acum, când slãbiciunea militarã a URSS a trecut în domeniul trecutului, iar situatiunea internationalã care s-a creat cere rezolvarea rapidã a chestiunilor mostenite din trecut pentru a pune bazele unei Pãci solide între tãri. URSS considerã necesar si oportun ca în interesul restabilirii adevãrului sã pãseascã împreunã cu România în rezolvarea imediatã a chestiunei înapoierii Basarabiei Uniunii Sovietice. Guvernul sovietic considerã cã chestiunea întoarcerii Basarabiei este legatã de unul organic, cã chestiunea transmiterii cãtre URSS a acelei pãrti a Basarabiei a cãrei populatiune este legatã în marea sa majoritate cu Ukraina sovieticã, prin comunitatea soartei istorice, cât si prin comunitatea de limbã si compozitiune nationalã. Un astfel de act ar fi cu atât mai just cu cât transmiterea pãrtii de nord a Bucovinei cãtre URSS ar putea reprezenta, este drept cã numai într-o mãsurã neînsemnatã, un mijloc de despãgubire al acelei mari pierderi care a fost pricinuitã URSS-ului si populatiei Basarabiei prin dominatiunea de 22 ani a României în Basarabia. Guvernul URSS propune Guvernului Regal al României: 1. Sã înapoieze cu orice pret Uniunii Sovietice Basarabia; 2. Sã transmitã Uniunii Sovietice partea de nord a Bucovinei, cu frontierele potrivit cu harta alãturatã. Guvernul sovietic îsi exprimã speranta cã Guvernul român va primi propunerile de fatã ale URSS si cã aceasta va da posiblitatea de a readuce pe cale pasnicã conflictul prelungit dintre URSS si România. Guvernul sovietic asteaptã rãspunsul Guvernului regal al româniei în decursul zilei de 27 iulie anul curent”. Textul Ultimatumului se distinge, în primul rând, prin falsificãri grosolane de ordin istoric. Basarabia a fost parte integrantã a Moldovei timp de secole, abia în 1812, cunoscând ocupatia ruseascã. Situatia demograficã este si ea falsificatã la fel de revoltãtor ucrainienii fiind cu totul departe de a constitui majoritatea populatiei din Basarabia, ei fiind prezenti în proportie de 10-15% în nordul si sudul acesteia. Alte probleme, la fel de false sunt si cerintele legate de Bucovina. Aici a existat o legãturã cu aceastã provincie româneascã, au existat neîntelegeri cu germanii. Bucovina nu a fãcut parte niciodatã din imperiul rus, ea a fost în zona Moldovei pânã în 1775, când a fost ocupatã de Austria. Hitler considera, însã, cã, prin unirea Austriei cu Germania, toate fostele teritorii austriece, între care si Bucovina ar trebui sã devinã ale Germaniei. Neoficial, au mai existat si alte discutii privitoare la Ultimatum, în sensul cã rusii ar fi dorit sã împingã granita peste Prut pânã a Siret. În sfârsit, dupã acordul Germaniei, reprezentatã de cãtre ambasadorul von Schulenburg, este emis României (n.r. Ultimatumul). La textul de mai sus, pe care l-am reprodus integral, este anexatã si o hartã foarte micã si care a dat destul bãtãi de cap mai târziu. Granitele dorite erau marcate cu un creion foarte gros, cum erau la noi cele de tâmplãrie. Transpuse pe hartã, urma creionului însemna 10 km lãtime. De aceea 20 de sate din judetul Dorohoi, împreunã cu Herta, vor trece, de asemenea, la URSS.
