DESCHIS… Mircea Diaconu, OMUL, actorul, candidatul la presedintie vorbeste deschis despre toate problemele si nemultumirile românilor. Stie cã sunt multi oameni supãrati pe politicienii actuali, stie cã un viitor presedinte are puterea sã lupte pentru a schimba ceva în România. „Ceea ce le propun eu oamenilor – în primul rând neutralitatea si ne-partizanatul politic al presedintelui – este ceva care le trebuie tuturor, inclusiv partidelor politice. Trebuie sã tinem cont de faptul cã în România numãrul nehotãrîtilor este mai mare decât al celor care au o optiune definitã. Sistemul de vot ar trebui regândit prin instituirea unei optiuni de refuz pentru ofertele electorale deja existente. Aceasta ar putea însemna un semnal important pentru politicieni, care vor trebui sã ia în seamã si aceastã variantã de exprimare electoralã”, explicã marele actor, candidat independent, sustinut de ALDE, la alegerile prezidentiale.
„Nimeni – formatiune, masinãrie, organizare – nu e proprietar de-adevãratelea al votului oamenilor. Se practicã penibilitatea asta cã dãm voturile noastre nu stiu cui. Nu dai nimic! Ti se pare. E gresit profund. Alegãtorii mei, ca tintã sociologicã, sunt familii si cercuri de prieteni între ei, ceea ce multiplicat poate fi foarte mult si împrãstiati peste tot, în toate spatiile societãtii românesti”, explicã marele actor. De fapt, spune candidatul independent la presedintie, „sistemul nostru electoral e rãmas mult în urmã”. „De exemplu, foarte multi dintre noi nu voteazã. Fiecare dintr-un motiv, îl priveste, e treaba fiecãruia. Dar, ar trebui instituit non-votul, ca optiune electoralã. În felul acesta, cetãteanul ar participa, nu ar fi o chestie de genul „Nu mã bag, nu mã intereseazã”. Implicarea ar exista, dar ca sã semnaleze cã niciunul dintre cei de pe masã nu e bun. Absenta poate fi cã mergi sã bei o bere. Nu poti sã o întelegi, nu poti sã o detectezi altfel. Trebuie reflectatã drept optiune de vot. Optiunea de vot „Nu”, asa nu e bine, asa e gresit. Sã sperie clasa politicã. În acel moment, apare a treia masã, manifestatã electoral, concretã, pe care trebuie sã o întelegi si sã o studiezi. Este o formã de a presa asupra clasei politice. Când te întorci cu spatele, nu e nimic”, spune marele actor, atât de îndrãgit de vasluieni.
Pentru a fi europeni cu adevãrat, avem nevoie de restabilirea valorilor familiale si culturale românesti, spune marele actor
„Motorul omenirii este, pur si simplu, familia. Una dintre valorile care este în mare pericol în în acest moment. Si acum mã gândesc la Europa, încã nu la noi. E un subiect care trebuie ridicat, explicat, înteles. E o notiune fundamentalã. Absolut fundamentalã pentru o societate. Strãbunici, bunici, pãrinti… si apoi noi, cu copiii si nepotii nostri. Asta înseamnã familie, adicã motorul vietii. Bunici si pãrinti care au cunoscut grozãviile celor douã rãzboaie mondiale. Sã sperãm cã vom putea asculta, în linistea si pacea amintirilor, tic-tac-ul bãtrânului ceas cu cuc din perete”, se destãinuie OMUL Mircea Diaconu. Acesta vorbeste fãrã menajamente despre tarele societãtii românesti. „Pãrerea mea este, am spus-o si o spun, si pentru asta pledez, pentru asta n-am sã tac din gurã niciodatã: cultura românã este un domeniu din care putem fi competitivi, europeneste, ba chiar pe primele locuri în Europa. Si, din pãcate, nu iesim cu ea pe piatã. Iesim cu prostii, asa cum spunea personajul lui Gheorghe Dinicã despre statul român: „Dacã lucreazã cu amatori!”. Da, amatori, si am sã spun o întâmplare din vremea lui Ceausescu. Ajunge Teatrul Bulandra, cu „O scrisoare pierdutã”, la New York-Washington. Doamnele românce de acolo au dat o receptie. Au pregãtit sarmale, chiftele, fiecare ce a putut. În seara aceea, trãia si Stefan Bãnicã, tatãl, deci cu marea trupã a Teatrului Bulandra a fost o minune de searã, pânã dimineata. Sotiile fãceau mâncare, cum se termina mai aduceau alte mâncãruri, si spuneau cã este incredibil cine le-a trecut pragul. Adicã, acei oameni stãteau acolo de ani de zile si nu le treceau pragul cei de acolo, vecini. Oamenii au spus asta pentru cã a fost un eveniment cultural. Deci, diplomatia culturalã este cheia pentru o tarã ca România, care nu e micã, dar e tinutã la colt. Acesta este statutul nostru, astãzi, îl pot argumenta. Cu cultura poti defila, poti iesi afarã. Eu, personal, as face si as finanta o invazie culturalã asupra Europei. Nu avem o strategie, nu avem o logicã, nimic. Din când în când, la patru ani, vine cineva si pune strategiile pe masã. Fâs!”, spune, supãrat, marele actor.
(Material executat la comanda ALDE, prestator ziar Vremea Nouã, Cod mandatar financiar 31190010)
