TRAGIC… Deznodãmânt trist pentru Cosmin, copilul de 11 ani jumãtate din Ivãnesti, accidentat în urmã cu o sãptãmânã de un sofer beat. Ieri, în jurul orei 11:00, medicii ieseni de la Spitalul de Neurochirurgie au declarat decesul. Vestea a cãzut ca un trãsnet pentru pãrintii copilului, care se rugau la Dumnezeu sã facã o minune: „nu ne vine sã credem nici acum. Azi (n.r. ieri), pe la ora 12:00, ne-au anuntat medicii cã nu au mai putut face nimic. De când a fost internat, nu a fãcut niciun progres, nu a dat niciun semn de mai bine. Suntem devastati”, a declarat tatãl lui Cosmin. Acesta va fi înrmomântat zilele urmãtoare, în comuna natalã, Ivãnesti.
Situatia actualã schimbã lucurile si pentru Costel Pãsãricã, soferul de 37 ani, care l-a accidentat pe Cosmin. I se va schimba încadrarea juridicã din vinovat de vãtãmare corporalã, în cea de omor din culpã. Se va adãuga, de asemenea, si sanctiunea pentru conducerea sub influenta alcoolului (n.r. în urma testului cu aparatul alcooltest, a reiesit o alcoolemie de 0,79 mg/l alcool pur în aerul expirat). Pânã acum, acesta nu a dorit sã ia legãtura cu familia. „Nu ne-a contactat pânã acum, dar nici nu avem nevoie. Personal, nu-l cunosc, nici nu stiu cum aratã. Am fost cu totii tulburati de tot ce s-a întâmplat si nici nu ne-a interesat. Din ce am auzit de pe altii, i-a pãrea rãu, regretã ce s-a întâmplat si nu vrea sã mergem mai departe, în instantã. Dar cu ce suntem noi vinovati? Mi-a nenorocit copilul, eu ce trebuie sã fac de acum? Sã îl las liber? Spune cã si copilul nostru e vinovat, cã nu a mers cu grijã. Dar el de ce s-a urcat la volan beat? De ce a condus cu vitezã? El de ce nu a mers cu grijã? Nu vom lãsa situatia asa”, conchide tatãl lui Cosmin.
Cosmin, copil harnic, care îsi ajuta pãrintii în gospodãrie
Cosmin va trãi de acum doar în memoria celor care l-au cunoscut. Un copil care promitea multe prin ambitia si perseverenta de care dãdea dovadã. „Era un bãiat cuminte, respectuos, harnic, fãcea mereu treabã. Asa mititel cum e, mergea la fântânã, aducea apã. Aveau bazã în el, îi ajuta la orice era nevoie si, sigur, putea el, la vârsta lui, sã facã. Si istet, vorbea asa frumos, de zici cã era de la oras. Si fratii lui, la fel. Sunt oameni necãjiti, dar muncitori. Mama toatã ziua le spãla hainele, îi tine curati. Chiar nu am ce zice, doar cã e mare pãcat de ce s-a întâmplat”, ne povestea, în urmã cu câteva zile, una dintre vecinele familiei Paveliuc.
