CARP „Elena Cuza” Bârlad, o asociatie a oamenilor mai în vârstã, dovedeste o tinerete mobilizatoare si un simt al progresului permanent împletit cu respectarea si cultivarea traditiilor. De Ziua Imnului National, presedintele CARP, Mihai Nicolae, s-a dovedit un foarte bun organizator si, împreunã cu apropiatii sãi consilieri, au realizat momente extraordinare, pline de patriotism si de dãruire sufleteascã fatã de tot ceea ce este românesc. Întâi a prezentat caracteristicile esentiale ale imnului national, forta sa mobilizatoare si de exprimare a spiritului comunitar si national, iar apoi a punctat modul de desfãsurare al manifestãrilor. Cu totul originalã a fost interventia profesorului Neculai Ghetãu. Specialist în domeniul muzicii fiind, acesta a interpretat si a comentat câte o strofã din fiecare dintre imnurile pe care le-a avut România.
Profesorul Dan Ravaru a schitat o istorie a imnului, plecând de la cele mai vechi rãdãcini ale sale: „cel dintâi imn cunoscut are o vechime de peste 4000 ani si s-a datorat faronului Akhenaton, imn pe care l-a închinat soarelui. Grecia Anticã a cunoscut si ea mai multe imnuri dedicate zeilor si eroilor mitologici sau faptelor de vitejie care au dus la consolidarea statelor elenistice. Tot sub semnul sacralitãtii, au apãrut în continuare imnurile crestine. Dintre acestea, îl mentionãm în primul rând pe „Te deum laudamus” de cea mai mare rãspândire, creatie a Sf. Nicetea din Remesiana, o localitate din Dacia de la sud de Dunãre, autorul fiind, deci, un strãmos al românilor. Din secolul al XVIII-a, imnurile capãtã alte valente, devin expresii definitorii ale comunitãtilor umane, ies din domeniul religios. Cel dintâi dateazã din 1945 si poartã numele de „God Save the King”. Din Anglia s-a rãspândit în Europa si a fost adoptat de mai multe tãri. Secolul al XIX a fost secolul revolutiilor si al imnurilor nationale. Primul imn oficial românesc se va datora lui Gheorghe Asachi si va fi intitulat <<imnul moldovenilor de la 1836>>, cântat tot pe melodia „God Save the King”. Anul revolutionar 1848 este momentul în care va fi creat imnul nostru national „Desteaptã-te române”. Intitulat initial „Un rãsunet”, versurile acestuia apartin lui Andrei Muresanu si sunt scrise în legãturã cu poezia lui Vasile Alecsandri, „Desteptarea României”. Muzica apartine lui Anton Pann si Gheorghe Ucenescu. Imnul a pornit de la Biserica „Sf. Nicolae” din Schei, cartier al Brasovului, s-a cântat prima oarã la Râmnicu Vâlcea si a fost adoptat de revolutionarii români de la 1848 din toate cele trei principate: Muntenia, Moldova, Transilvania. Pe parcurs, melodia a fost perfectionatã de Gavriil Musicescu (basarabean) si Dimitrie Kiriac. Dupã cum vedem, toate provinciile românesti au contribuit la crearea si desãvârsirea acestui imn. Desi în prim-plan a fost de mai multe ori imnul regal („Hora Unirii”, „Pe al nostru steag”, „Tricolorul”), imnul „Desteaptã-te române” s-a pãstrat în inima poporului român si a iesit la ivealã în toate momentele deosebite. Pe 14 (27) august 1916, când România a intrat în rãzboiul pentru întregirea neamului, locuitorii din Bucuresti, în mod spontan, au început sã cânte pe strãzi „Desteaptã-te române”. Mai înainte, în 1907, textul „Desteaptã-te române” a fost publicat în Basarabia, iar în 1917 a devenit imn al Republicii Democratice Moldovenesti, formã statalã, care a precedat Unirea Basarabiei cu România. Pe 15 noiembrie 1987, când muncitorii de la Brasov s-au revoltat împotriva regimului comunist, tot în mod spontan, au început sã cânte „Desteaptã-te române”. În sfârsit, dupã 1989, vechiul cântec revolutionar si-a cãpãtat rolul cuvenit de imn national”.
Colonelul (r) Mihai Focsa, conducãtor al filialei judetene „Liga Culturalã pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni”
Colonelul (r) Mihai Focsa a continuat discutiile punând accentul pe eroismul ostasului român, care a determinat realizarea Marii Uniri din 1918. În cuvântarea sa, a demonstrat cã dacã generalii si ceilalti comandanti au preconizat desfãsurarea bãtãliilor, ele au fost câstigate prin meritul exclusiv al ostasilor care au stiut sã le ducã la îndeplinire. Totodatã, colonelul a reamintit cât de mult a însemnat în constiinta româneascã si în cultivarea patriotismului opera lui Mihai Eminescu. Doctorul Valeriu Lupu a cãutat sã rezume spiritul national românesc si cultivarea acestuia prin sublinierea rolului pe care l-au avut trei mari personalitãti: Ecaterina Teodoroiu, o eroinã exemplarã, ivitã din popor, regina Maria, numitã si „regina soldat” sau „mama rãnitilor”, si maresalul Alexandru Averescu, cel care s-a bucurat de cea mai mare popularitate în timpul rãzboiul, dar si dupã acesta. Originalã a fost si interventia comandorului aviator (r) Gheorghe Stefan de la care am aflat modul în care s-a realizat legãtura între Guvernul român si organizatorii Marii Adunãri de la Alba Iulia. Ea a fost realizatã prin contributia unui pilot erou – Vasile Niculescu, din pãcate, mult timp uitat, la fel ca multi alti eroi ai neamului. Totodatã, comandorul aviator a atras atentia asupra faptului cã nu punem în valoare marile personalitãti legate de judetul Vaslui. Comunicãrile din cadrul simpozionului au fost completate sufleteste prin interventiile artistice, realizate de cantautorul Ion Chiriac, binecunoscut din timpul Cenaclului Flacãra, când piesele realizate de el, împreunã cu fratele sãu, Gelu, erau cunoscut si apreciate în întreaga tara. Melodiile s-au împletit cu versurile recitate de Dan Ailincãi, binecunoscut pentru premiile sale în competitii artistice pe plan national, când a excelat ca umorist, dar de data aceasta a reusit sã transmitã în mod dramatic versuri profund legate de patriotism si de emotivitate nationalã. Aspectul artistic a fost sustinut si de recitatoarea Danis Mãdãlina, de Corul „Crizantema” al CARP Bârlad si, în mod exceptional, de Ansamblul Rãzesii din Pogonesti, un exemplu de cultivare a folclorului autentic. La acestea s-au adãugat si versurile originale ale profesorului Petrus Andrei, dedicate imnului tãrii. Manifestarea a fost completatã de interventia conf. dr. univ. Alexandru Amititeloaie, care a reprezentat Universitatea „Apolonia” si postul de televiziune al acesteia. El a prezentat originea, istoricul si activitatea actualã a „Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni”. Totodatã, colonelul (r) Mihai Focsa a fost declarat conducãtor al filialei judetene a ligii, maiorul Vãduva Constantin – conducãtor al subfilialei Bârlad, preotul Andrei Cretul, al subfilialei Vaslui, iar prof. si cercetãtor istoric Costin Clit, al subfilialei Husi. Au fost prezenti si nominalizati si alti conducãtori din judet ai ligii: Ion Trifan de la Zãpodeni, Ioan Mâhnea de la Vetrisoaia, sotii Gabriela si Ion Coman de la Dãnesti, simpatizantii Vasile Fânaru de la Bãcani, autor de monografie, si Dumitru Andrei, sufletul activitãtii culturale artistice de la Pogonesti. Toti participantii au apreciat întâlnirea de la CARP „Elena Cuza” Vaslui drept un moment crucial de cea mai mare încãrcãturã emotionalã în contextul contemporan, când, din pãcate, astfel de manifestãri sunt tot mai rare si mai palide.
