DUREROS… S-a lãsat tãcerea peste Unitatea de Primiri Urgente a Spitalului Judetean, ieri dimineatã, atunci când personalul medical a aflat cã tatãl doctoritei Carmena Piseru, sefa UPU-SMURD, a plecat la Judecata Domnului. Luni noaptea, în jurul orei 23.00, inima fostului colonel de militie Neculai Piseru a încetat sã mai batã. A intrat în activitate în 1952, atunci când se puneau bazele Militiei Nationale, activând la Vaslui de la început si pânã la pensionare, în 1980. Chiar si dupã ce s-a pensionat, Neculai Piseru a rãmas un om activ, lucrând pe functia de consilier juridic pânã în 2001, atunci când s-a retras definitiv din activitate. “În viata mea, cred cã un rol decisiv l-au avut profesorii, care m-au învãtat tot ce stiu acum, însã tatãl meu a fost, cu sigurantã, deschizãtorul meu de drumuri, omul care m-a vegheat, mi-a fost alãturi si m-a sustinut ori de câte ori mi-a fost greu”, a mãrturisit, cu glasul stins, medicul Carmena Piseru. Fostul colonel de Militie va fi condus pe ultimul drum joi, la ora 10.00, fiind depus la capela Bisericii Adormirea Maicii Domnului, din centrul Vasluiului.
Necazurile nu se mai opresc, pentru personalul Unitãtii de Primiri Urgente a SJU Vaslui. În mai putin de 40 de zile, medicii si asistentele de la Urgente l-au condus pe ultimul drum pe colegul lor de la Ambulantã, Marian Popoiu, rãpus de o boalã necrutãtoare, apoi au participat la funeraliile sotului unei colege, asistent medical la Negresti, iar acum se pregãtesc sã fie alãturi de sefa lor, dr. Carmena Piseru, la înmormântarea tatãlui. Pentru câteva clipe, s-a lãsat tãcerea în UPU, ieri dimineatã, în semn de solidaritate cu suferinta doctoritei Piseru, omul care a salvat mii de vieti de când este la Urgente. Din pãcate, nu a putut face mai mult pentru tatãl sãu, Neculai Piseru, cel care suferea de boli grave si care, în ultimii doi ani, aproape cã nu mai comunica deloc cu cei din jur. Doctorita Piseru si-a îngrijit tatãl pânã în ultima clipã, cu acelasi devotament cu care îsi trateazã pacientii. Luni noaptea, dupã ce o toxiinfectie alimentarã a complicat si mai mult starea de sãnãtate a tatãlui Carmenei Piseru, inima fostului colonel de Militie a încetat sã mai batã. Rude, prieteni, fosti colegi de serviciu, cu totii au trecut ieri pe la capela Bisericii Adormirea Maicii Domnului, pentru a aprinde o lumânare, la cãpãtâiul acestui om cu adevãrat remarcabil, dupã cum ne-a mãrturisit un fost colonel de Militie, iesit la pensie de ani buni de zile. “Am intrat în activitate în 1977, ca tânãr ofiter, fiind repartizat la Economic, la Militia judeteanã. Acolo, l-am cunoscut bine pe dl. colonel Piseru, care mi-a devenit mai apoi nas de cununie. Un om blând, bun profesionist, care se achita de toate sarcinile care îi reveneau. Era foarte, foarte greu pe atunci sã-ti faci meseria în Militie. Dânsul se ocupa de lucrãrile TLH pe Valea Prutului, toate lucrãrile hidrotehnice de acolo, lucrãri speciale. Erau vremurile în care, pentru a ajunge la comunele de pe Valea Prutului erai nevoit sã iesi la “Ia-mã, nene!”, nu erau masini ca acum. Chiar si în aceste conditii, domnul colonel Piseru îsi fãcea treaba foarte bine, era mereu prezent pe santiere”, îsi aminteste un fost ofiter de Militie, iesit la pensie cu gradul de comisar-sef, în urmã cu câtiva ani.
Carmena Piseru, un medic exceptional, care a ajutat mii de oameni, este tristã
“Tatãl meu ar fi împlinit 90 de ani peste douã luni de zile, dar s-a grãbit sã plece dintre noi. A fost un tip activ, muncitor. Tata a iesit la pensie, din Militie, în 1980, dupã care a activat pe functia de consilier juridic la Federalcoop, un timp a fost consilier juridic si la Husi, la fabrica de prelucrare a legumelor si fructelor, dupã care, pânã în 2001, când a împlinit 72 de ani, a fost jurist la Ulerom. Suferea de Parkinson, iar starea de sãnãtate i s-a agravat, dupã ce, sãptãmâna trecutã, a fãcut o toxiinfectie alimentarã. Mi-e greu fãrã el, sã fiu sincerã, desi în ultimii doi ani bolile de care suferea se agravaserã foarte mult si ne era foarte greu sã mai vorbim cu el. Pentru un om activ ca el, care a învãtat si a muncit toatã viata, era vizibilã suferinta sa, din ultimii ani. Sã nu poti sã comunici, cred cã asta îl durea foarte tare pe tata. Am sã vã mãrturisesc ceva: pe lângã profesorii care m-au învãtat, mi-au deslusit tainele cãrtilor, deschizãtorul de drumuri din viata mea a fost tatãl meu. Avea un respect aparte pentru muncã, era un om devotat si punea suflet în tot ceea ce fãcea, aceste calitãti mi le-a transmis si mie. Mi-a povestit, în mai multe rânduri, despre calvarul prin care a fost nevoit sã treacã în anii ’50, atunci când a intrat în Militie, despre pericolele si situatiile întâlnite la început de carierã. Îsi amintea de o situatie care l-a marcat. Tânãr ofiter de Militie a fost detasat la Prahova, în Ploiesti, pentru a ancheta o situatie a unui tânãr, despre care se spunea cã se înhãitase cu legionarii si fugise în munti. Tatãl meu a mers la apartamentul familiei tânãrului respectiv, a sunat la usã, a spus cine este si a fost poftit în casã de cãtre proprietarii apartamentului. Erau doi profesori, oameni linistiti si cuminti. Tata s-a uitat peste bunurile din casã si a vãzut o bibliotecã foarte frumoasã, plinã cu cãrti pe care îsi dorise sã le citeascã în adolescentã. L-a impresionat acea familie si acea bibliotecã plinã cu cãrti, îsi amintea mereu de acest episod din viata sa, spunea cã pânã la urmã s-a dovedit cã totul a fost o minciunã, o rãutate din partea unor vecini. Când a aflat adevãrul, mi-a mãrturisit cã îi era rusine de faptul cã lucreazã în Militie si de haina pe care o purta, pentru cã fusese pus sã ancheteze oameni nevinovati”, ne-a mãrturisit doctorita Carmena Piseru, cu gândul la tatãl sãu.
Conducerea Spitalului Judetean de Urgentã este alãturi de sefa UPU-SMURD
Toti cei care vor dori sã-si ia rãmas bun de la omul Neculai Piseru o pot face pânã joi, la ora 10.00, atunci când este programatã slujba de înmormântare, la biserica Adormirea Maicii Domnului, din Vaslui. “Suntem cu totii, cei care lucrãm în Spitalul Judetean de Urgentã, alãturi de colega noastrã, doamna doctor Carmena Piseru. Sunt momente grele, întotdeauna un copil suferã atunci când îsi pierde pãrintele. Stim cã e dureros, sunt momente triste si îi transmit doamnei doctor Piseru toate gândurile mele de compasiune. Este un om bun, un doctor foarte bun si ne doare atunci când un salvator îsi conduce pe ultimul drum persoanele dragi. Dumnezeu sã-l ierte!”, este mesajul transmis de Ana Rinder, managerul Spitalului Judetean de Urgentã Vaslui.
