RESFINTIRE… Duminicã, 3 noiembrie, Preasfintitul Pãrinte Ignatie, Episcopul Husilor, a oficiat slujba de resfintire a bisericii din cimitirul Parohiei Banca Sat, Protopopiatul Bârlad. Din soborul slujitorilor au fãcut parte si pãrintele consilier eparhial Vladimir Beregoi si pãrintele protopop de Bârlad, Vasile Lãiu. Rãspunsurile la stranã au fost date de douã coruri de copii: corul „Sfânta Filofteia”, al Parohiei Banca Sat, si corul Parohiei Pogãnesti, Protopopiatul Husi.
Dupã târnosirea bisericii a urmat Sfânta Liturghie, oficiatã în apropierea lãcasului de cult. La slujba de resfintire au participat primarul comunei Banca, Vasile Vânãtoru, primarul municipiului Bârlad, Dumitru Boros, fiu al satului Banca, toti preotii din comuna Banca si din parohiile alãturate, precum si multi enoriasi din zona Bârladului, care sunt mereu prezenti la slujbele deosebite tinute de PS Ignatie, Episcopul Husilor.
Despre bogati si sãraci, douã topolgii de oameni descrise în Evanghelie
În omilia rostitã cu acest prilej, Pãrintele Episcop Ignatie a vorbit despre cele douã tipologii de oameni descrise în fragmentul evanghelic citit: „Evanghelia de astãzi ne vorbeste despre douã tipologii de oameni. Un om care trãia în desfãtare, care se bucura de tot ceea ce îi oferea lumea aceasta: strãlucire, haine scumpe, mâncare pe mãsurã. Un om care nu are nicio grijã, nu este stãpânit de nicio formã de stres, de anxietate, de neliniste, total decuplat de tot ceea ce ne poate fãrâmita pe noi ca existente efemere în lumea aceasta. Aceastã tipologie de om este cea care nu duce nicio grijã. A doua tipologie este a unui om sãrac. Evanghelia ne spune cã avea numele Lazãr care, în limba ebraicã, înseamnã «Dumnezeu vine în ajutorul meu». Tipologia aceasta de om este cea care rabdã, care se multumeste cu starea pe care o are. Nu cârteste, nu râvneste la bogãtia celui care era în palat si se desfãta, nu-l jigneste, nu-l bârfeste, nu-l vorbeste de rãu, nu îl blestemã. Acest om sãrac rãmâne în starea de liniste lãuntricã, dând slavã lui Dumnezeu pentru tot ceea ce are”.
Ierarhul Husilor a arãtat cã Mântuitorul, în aceastã pildã, nu condamnã bogãtia si nu slãveste sãrãcia:
„Tematica parabolei de astãzi nu este despre bogãtie sau despre sãrãcie. Este vorba despre modul cum s-au raportat unul fatã de celãlalt, modul lor de relationare. Bogatul nu se duce în iad pentru cã a fost bogat. Din Evanghelie nu reiese cã bogatul nemilostiv ar fi avut un comportament dispretuitor, nedemn fatã de sãracul de la poarta curtii sale sau cã ar fi sãvârsit fapte rele care sã îl facã sã meargã în iad. Nici despre sãracul Lazãr nu ni se spune cã ar fi fãcut ceva deosebit, ci doar cã poftea si el la putinã mâncare. Îi era foame, o necesitate care face parte din viata noastrã. În rest, nu ni se spune cã acest sãrac, Lazãr, avea vreo faptã bunã. Deducem noi cã era rãbdãtor si nu cârtea pentru starea în care se afla. Mesajul esential al Evangheliei de astãzi este modul în care noi ne raportãm unul fatã de celãlalt”. Totodatã, Preasfintia Sa a explicat de ce bogatului din Evanghelie nu i se aminteste numele:
„Bogatul nu are nume pentru cã, prin atasamentul lui maladiv fatã de bogãtie, el s-a depersonalizat. Nu mai avea reflexele unui om, nu mai avea atitudinea persoanei care dialogheazã cu cel de lângã el. A fi persoanã înseamnã a fi în dialog cu cei de lângã tine. Omul care se depersonalizeazã nu mai dialogheazã cu cei din jur. Bogatul nu avea nume pentru cã era un om depersonalizat si insensibil. Numele lui era însãsi bogãtia. Noi nu dãm niciun nume obiectelor care ne înconjoarã.”
Preasfintitul Ignatie a vorbit despre dubla mãsurã pe care a avem atunci când amintim de bogãtie sau de lux: „În general, când vorbim de aceastã parabolã, ne angajãm în a înfiera bogãtia, lãcomia. Din pãcate, nu suntem chiar foarte sinceri. Suntem ipocriti si ne disociem de bogatul din Evanghelie. El mãcar era un om consecvent cu sine însusi. Îi plãceau bogãtiile si recunoaste cã este un om lacom. Din pãcate, noi nu avem o asemenea abordare! Sã nu ne angajãm într-o disputã în care dispretuim lãcomia, însã la nivel personal ne bucurãm sã avem de toate, sã trãim în lux si desfãtare! Sã nu avem un dublu standard! În public sã nu fim de acord cu lãcomia, cu bogãtia, dar la nivel privat, al vietii personale, noi sã trãim ca niste hulpavi, ca niste oameni pentru care bunurile materiale reprezintã totul în viatã.
Un asemenea comportament l-au avut comunistii. Înfierau pe cel care poate, în mod cinstit reuseau sã îsi creeze un anumit statut, sã se bucure de anumite bunuri materiale. Comunistii vorbeau despre sãrãcie si o aplicau în vietile oamenilor, însã ei însisi trãiau într-o opulentã si un lux de nedescris. Vorbeau despre pãcatul lãcomiei care, spuneau ei, este caracteristic capitalismului, însã ei însisi trãiau în lux. Sã nu cãdem într-o asemenea ispitã! Sã fim oameni sinceri, consecventi! Dacã la nivelul discursului public suntem împotriva lãcomiei, a coruptiei, a evaziunii fiscale, aceste lucruri sã se traducã si în viata personalã. Sã nu fim ipocriti si sã abordãm un discurs populist când, de fapt, nouã ne place sã trãim în lux si în desfãtare, iar altii sã nu aibã nici mãcar ce sã punã pe masã. Dumnezeu nu ne judecã dacã suntem bogati sau sãraci, ci dupã cum relationãm cu cei de lângã noi! Dacã Dumnezeu dãruieste unui om si bogãtie – cîstigatã prin cinste – îl va judeca în functie de cât de bun este, cât de generos si cât de atent si sensibil este la nevoile celor sãraci. Averile cîstigate prin hotie si prin tot felul de tertipuri, unele mai perfide decât altele, se vor risipi”, a mai spus PS Ignatie.
Preasfintia Sa a arãtat cum sã ne manifestãm atentia si disponibilitatea fatã de cei din jur
„Pãcatul capital al bogatului din Evanghelie este cã el nu a fost un om sensibil, generos, delicat. Câinii s-au dovedit a fi mult mai buni, mult mai generosi si sensibili fatã de Lazãr. Lingeau bubele sãracului. Sã fim foarte atenti cu cei din jurul nostru, cu cei care au nevoie de ajutor! O vorbã bunã, un zâmbet, o privire caldã, conteazã atât de mult pentru un om care este singur, amãrât si pãrãsit. si acestea sunt fapte bune! Nu numai sã îmbraci un sãrac sau sã îi dai de mâncare si sã îl ajuti sã nu mai trãiascã lipsurile materiale ca pe o tragedie. Nu este nevoie numai de o asemenea atitudine. Oamenii sunt sãraci de dragoste, de atentie, de recunostintã, sunt sãraci de bucuria pe care noi ar trebui sã le-o dãruim. Sunt atîtia oameni care trãiesc aceastã sãrãcie spiritualã si poate nimeni nu le întinde o mânã caldã, nu le dãruieste un zâmbet sau o privire seninã. Pentru ei acestea conteazã atât de mult si înseamnã un imbold, curaj si determinare de a merge înainte si a nu se lãsa afundati în deznãdejde si în stare de deprimare. E atât de important sã fim atenti unul fatã de celãlalt!”
La finalul Sfintei Liturghii, Pãrintele Episcop Ignatie l-a hirotesit întru iconom pe pãrintele paroh Dãnut Braharu, iar celor care s-au implicat în restaurarea locasului de cult le-a oferit, în semn de pretuire, Diplome de vrednicie.
