A trecut în veșnicie profesoara Olga Romasc

DOLIU… Profesora Olga Romasc a încetat din viatã la vârsta de 84 de ani. Vestea a fost anuntatã de familia acesteia pe retelele de socializare. „Orice început are un sfârsit si orice sfârsit are un nou început. Pentru tine, iubita mea, a doua mamã, (mãtusa mea dragã), a venit sfârsitul, care va duce la renasterea noului început, în Grãdina Îngerilor, acolo unde tineretea este fãrã bãtrânete, iar viata este vesnicã… Ai plecat lãsând în urmã o incomensurabilã durere în sufletul meu, luând cu tine iubirea si respectul tuturor celor dragi tie”, a scris în spatiul public nepoata acesteia.

Olga Romasc a fost prefosoarã de limba si literatura românã si a condus mai multe unitãti de învãtãmânt. A fost primul director al Scolii Gimnaziale „Stefan cel Mare”, precum si al Scolii „Vasile Alecsandri” Vaslui. Aceasta a predat sapte ani de zile si la Liceul Industrial nr. 1, actualul Liceu „Stefan Procopiu”. Potrivit monografiei Liceului „Stefan Procopiu”, profesoara Romasc a absolvit Facultatea de Filologie din Iasi: „Spirit laborios si comprehensiv pentru interesele scolii, Olga Romasc s-a impus timp de peste 30 de ani ca un profesor de o rarã noblete sufleteascã, cu un mare respect pentru colegi si elevi. S-a nãscut la 21 martie 1939 în municipiul Bârlad, judetul Vaslui. Este absolventã a Institutului Pedagogic de 3 ani, Iasi, Facultatea de Filologie, curs de zi, dupã care a urmat Universitatea „Al. I. Cuza” Iasi, Facultatea de Filologie, cu examen de diplomã în anul 1969.S-a format la scoala ieseanã de filologie, cu profesori renumiti despre care îsi aminteste cu veneratia cuvenitã: prof. univ. I. D. Lãudat, ca un om deosebit de apropiat cu studentii, Stefan Bârsãnescu care a învãtat-o cã prin viatã trebuie sã treci demn, sã învingi greutãtile, sã iubesti oamenii în profesiunea nobilã de dascãl, prof. univ. din totdeauna Constantin Ciopraga, personalitate de frunte a literaturii române, apropiat de studenti, dar si sever la examene. Dupã terminarea Institutului Pedagogic, a fost repartizatã ca profesor de limba si literatura românã la Scoala Generalã Popeni, comuna Zorleni, iar din anul 1965 ca director. În 1968/1969 este numitã director la Scoala Generalã Simila, comuna Zorleni. În anul 1969 se transferã la Vaslui si functioneazã dupã cum urmeazã: profesor la Liceul Economic (1969-1971), profesor director la Scoala Generalã Nr. 5 (1971-1975) si profesor la Liceul Industrial nr.l (1975- 1982), profesor la scolile Generale Nr. 6 si Nr. 8 (1982-1984), director la Școala Generalã nr.9 (1984-1990), profesor la Liceul „Stefan Procopiu” (1990-2005)”, se aratã în monografia Liceului „Stefan Procopiu”.

Olga Romasc, o prezentã activã la manifestãrile metodico-stiintifice

Profesoara a fost apreciatã atât de colegi, cât si elevii pe care i-a îndrumat pe calea lecturii. „În toate scolile pe unde a functionat, ca profesor si multi ani ca director, s-a impus prin probitate profesionalã, simt de rãspundere si dãruire sufleteascã în tot ce a realizat. A fost primul director la scoala nou înfiintatã nr. 5 Vaslui, reusind într-un timp record sã formeze un colectiv strãlucit de cadre didactice, care a obtinut cele mai bune rezultate la nivelul orasului. Tot aici a depus eforturi uriase pentru dotarea scolii cu material didactic si aparatura necesarã laboratoarelor si atelierelor. În perioada cât a functionat ca profesor de limba si literatura românã la Liceul Industrial nr.l (apoi la Grupul scolar Industrial „Stefan Procopiu”), s-a preocupat de organizarea si functionarea cabinetului de limba si literatura românã, a înfiintat cercul de literatura românã, a pregãtit, an de an, grupuri de elevi pentru Concursul de Limba si Literaturã Românã „Mihai Eminescu”, etapele judetene si nationalã. Cea mai mare împlinire a avut-o în anul scolar 1979/1980, când la clasa XII-a A, un numãr de 25 elevi au reusit la diferite facultãti. Tot în aceastã perioadã si-a sustinut toate gradele didactice, fiind apreciatã de comisiile de examinare cu note maxime. A fost o prezentã activã la manifestãrile metodico-stiintifice, prin sustinerea unor referate si comunicãri bine fundamentate si cu aplicabilitate în domeniul muncii didactice. A fost deosebit de apropiatã fatã de elevii pe care i-a cãlãuzit nu numai ca profesor, ci si ca un sfãtuitor în unele momente dificile. Iesind la pensie, a avut satisfactia muncii împlinite la toate scolile pe unde a functionat si dupã cum mãrturisea „a lãsat câte o bucãticã din sufletul si dragostea pentru meseria aleasã, de dascãl al scolii”, se mai aratã în monografia Liceului „Stefan Procopiu”.