Vinerea Mare (Vinerea Pastilor, Vinerea Seacã, Vinerea Patimilor) este zi de mare doliu a întregii crestinãtãti pentru cã în aceastã zi a fost rãstignit si a murit Mântuitorul lumii. Zi aliturgicã, pentru cã Liturghia reprezintã jertfa nesângeroasã a lui Hristos, în chipul pâinii si al vinului, iar cele douã jertfe nu se pot aduce în aceeasi zi.
În seara acestei zile se oficiazã Denia Prohodului Domnului. În mijlocul bisericii se scoate Sfântul Epitaf (care-l închipuie mort pe Mântuitorul, înconjurat de Apostoli si Maica Domnului) pe sub care toatã lumea trece, pânã în dupã-amiaza zilei de sâmbãtã. În zorii zilei de Înviere este dus din nou în Sfântul Altar si este asezat pe Sfânta Masã, unde rãmâne pânã în miercurea dinaintea Înãtãrii Domnului. Se spune cã pe cei ce trec de trei ori pe sub Sfântul Aer nu-i doare capul, mijlocul si salele în cursul anului, iar dacã îsi sterg ochii cu marginea epitafului nu vor suferi de dureri de ochi. Acestei zile i se spune si Vinerea Seacã, pentru cã bãtrânele posteau post negru, iar seara, la Denia Prohodului Domnului, luau anafurã de la bisericã. Dupã cântarea Prohodului Domnului se înconjoarã de trei ori biserica de tot soborul, cu Sfântul Epitaf, care apoi este asezat pe masa din mijlocul bisericii. La terminarea slujbei, femeile merg la morminte, aprind lumânãri si-si jelesc mortii. La sfârsitul slujbei, era obiceiul ca preotul sã împartã florile aduse, care erau considerate a fi bune de leac.
Obiceiuri si traditii
Lumea, în trecut, pleca acasã cu lumânãrile aprinse pe drum, ca sã afle si mortii de venirea zilelor mari. Ocoleau casa de trei ori si intrând, se închinau, fãceau câte o cruce cu lumânarea aprinsã în cei patru pereti sau doar la grinda de la intrare si pãstrau lumânarea pentru vremuri de primejdie. În popor se crede cã, dacã plouã în Vinerea Mare, anul va fi mãnos, iar dacã nu, nu va fi roditor. Unii cred cã, dacã se scufundã în apa rece de trei ori în acestã zi vor fi sãnãtosi tot anul. Femeile nu umplu bors în acestã zi, sã nu se scalde Necuratul în el; nu coc pâine sau altceva, sã nu ardã mâinile Maicii Domnului; nu cos, ca sã nu orbeascã; nu tes, nu torc, nu spalã, pentru a nu o supãra pe Sfânta Vineri; afumã casa cu tãmâie, înconjurând-o de trei ori, în zorii acestei zile, pentru ca gângãniile si dihãniile sã nu se apropie de casã si de pomi. Copiii adunã flori de pe câmp si le duc la bisericã. Înãltãtoare zi de doliu, tãcere si meditatie, Vinerea Mare este cinstitã mai ales prin participarea la slujba Prohodului Domnului. Asa rãmâne ea în constiinta românilor contemporani.
