TRATAMENT… Vesti noi în cazul elevului din Vaslui, care a emotionat un judet întreg cu povestea sa. Dupã operatia de sãptãmâna trecutã, la un spital din Italia, Rares Diaconu a fost externat, însã pãrintii au decis ca acesta sã urmeze tratamentul în aceeasi tarã, pentru cã medicamentul adecvat bolii sale nu este utilizat la noi. Anuntul a fost fãcut de profesoara Mona Calciu, apropiatã a familiei Diaconu, care a fãcut un nou apel cãtre vasluienii ce ar putea avea cunostinte în Italia: “Rares a fost externat, dar pãrintii doresc ca el sã continue chimioterapia în Italia cu medicamentul adecvat în tratamentul osteosarcomului deoarece în România acest medicament nu e utilizat. Dacã cineva ne poate face legãtura la spitalul Rizzoli, cu doamna Paolluci Laura, contabila pe Oncologie, îi rugãm sã ne contacteze. Doamna e în concediu si pãrintii nu gãsesc o cale de rezolvare. Avem nevoie de sprijin logistic. Tratamentul va fi plãtit din donatii, nu prin formular MS. Vã rog distribuiti mesajul, mai ales printre cunostintele din Italia”. Oamenii au dovedit încã o datã solidaritate, distribuind mesajul profesoarei Calciu, iar în câteva ore familia a reusit sã ia legãtura cu contabila clinicii de Oncologie.
Rares este în clasa a XI-a, la Liceul “Emil Racovitã”, si este olimpic la limba francezã, anul trecut reprezentând judetul la faza nationalã a Olimpiadei de Limbi Moderne. Tot anul trecut a cîstigat concursul de Francofonie, organizat de Club Kiwanis GalatI, si a fost rãsplãtit de Club Kiwanis Dijon cu o vacantã de o sãptãmânã în Franta. Desi trece prin momente dificile, are puterea sã vadã partea plinã a paharului, si anume lucrurile pe care le învatã dupã aceastã experientã: “în ceea ce priveste relatia mea cu Dumnezeu, cred cã I-am subestimat, pânã acum, rolul în viata mea. Tot ceea ce este frumos, vine de la El. Si nu cred cã Se dezminte. Eu sunt convins cã prin aceastã experientã, Dumnezeu nu mã pedepseste, ci îmi oferã o nouã sansã la viatã. Vrea sã mã facã sã vãd zilnic partea plinã a paharului, si de cele mai multe ori, reuseste. De asemenea, cred cã tot El a dorit sã-mi schimb modul de a gândi si sã pretuiesc mai mult ceea ce am: dragoste, fericire, noroc, credintã, familie, prieteni, oameni dragi si valorosi si, nu în ultimul rând, chiar pe El însusi. Iatã medicamentele ce mã vindecã sufleteste! Îmi ofera sansa unui drum initiatic, cu scopul de a mã desãvârsi si de a mã face mai puternic, mai hotãrât, mai implicat si mai putin multumit cu rutina. Tot Dumnezeu mã învatã ce înseamnã sã ai rãbdare. El si pãrintii mei, de fapt. Nu sunt pacientul pe care si l-ar dori oricine, în sensul cã, deseori, cer prea mult de la familia mea, fãrã sã îi înteleg sau sã-i menajez. Nu maladia e responsabilã pentru un asemenea comportament, ci chiar propria-mi persoanã. Este un aspect al personalitãtii mele pe care sunt constient cã trebuie schimbat si sunt sigur cã la finalul acestui drum, pentru care Dumnezeu ne-a cumpãrat biletele, voi ajunge la maturitatea pe care amândoi ne-o dorim. Ceea ce continuã sã mã fascineze la Dumnezeu este modul în care El lucreazã. Foarte discret si extrem de eficient. Niciodatã nu m-a lãsat singur. Mi-a dat în jurul meu oameni puternici si plini de voie bunã, care mã determinã sã nu renunt si care îmi fortificã psihicul pânã când voi ajunge la un moral de fier. Tot El mi-a dat toatã dragostea si atentia lor. El este zilnic rãbdãtor cu mine, mã iartã, mã ocroteste si mã învatã sã fiu mai mult decât recunoscãtor… Mã învatã sã mã calmez o clipã si sã-i permit sufletului meu sã primeascã toatã iubirea ce vine spre mine. Doar asa o poate oferi înapoi… Mereu am crezut cã avem o relatie specialã, cât se poate de sincerã si nu m-am înselat. Nu mã consider un om credincios, dar îi simt prezenta lui Dumnezeu în viata mea si mã atasez de El ca un copil. E un sentiment ce vine de la sine. Si asta e foarte linistitor! Cu sigurantã, conexiunea dintre noi poate fi si mai strânsã, fiindca deja este imbatabilã. Întotdeauna ne întoarcem la origini… Sau, altfel spus, se mai supãrã copilul, dar tot în bratele pãrintilor sãi cautã alinarea….”, scria în urmã cu douã luni Rares.
