DEPRESIA L-A ÎNVINS
CUMPLIT…În biletul de adio aflat în posesia criminalistilor, Ciprian Melinte si-a cerut iertare pentru gestul sãu mai ales pãrintilor si le-a cerut nasilor celor douã fetite sã aibã grijã de ele!
DUREROS…Omul de afaceri Ciprian Melinte a lãsat un bilet de adio înainte de a recurge la gestul extrem. Acesta a scris cuvinte sfâsietoare. Si–a cerut iertare pãrintilor, sotiei, tuturor celor dragi. I-a rugat pe nasii fetitelor sale, Cãtãlin Dogaru si Nutu Frentescu, sã aibã grijã de ele, iar în final a transmis un mesaj, important cât o lectie de viatã: “Depresia este o boalã grea”, a spus el. Boala generatã de stres, de supãrãri, neglijatã de foarte multi oameni, a învins un om puternic, asa cum era considerat Ciprian Melinte. O mare de oameni a venit sã îl conducã pe ultimul drum si multi l-au plâns pe cel despre care nimeni nu avea niciun cuvânt rãu de spus. A sustinut copiii necãjiti de la “Star of Hope”, fãcea mereu donatii cazurilor sociale despre care auzea fie si întâmplãtor si îsi fãcuse proprii angajati si colaboratori prieteni adevãrati, lucru rar si mare în vremurile acestea. Tot efortul acesta, toatã grija purtatã altora si munca multã la firmã l-au costat însã propria-i sãnãtate.
Biletul de adio pe care Ciprian l-a scris, înainte de a recurge la gestul sinucigas, vine sã dezvãluie putin din motivatia care a stat la baza acestui gest extrem. În el, Ciprian si-a cerut iertare pãrintilor, sotiei, tuturor celor dragi. I-a rugat pe nasii fetitelor sale, Cãtãlin Dogaru si Nutu Frentescu, sã aibã grijã de fetitele lui, iar în final a scris un lucru absolut dureros, care limpezeste putin din cauzele acestei drame: “Depresia este o boalã grea”, a scris acesta, în biletul aflat acum în posesia anchetatorilor. Gestul fatal a fost fãcut la ora 9 si 5 minute, dupã cum spun anchetatorii, confirmati de legisti, moment în care si angajatii de la Empire au auzit un zgomot ciudat în podul restaurantului, dar, din pãcate, nu au bãnuit de unde provine el.
Fiscul nu uitã si nu iartã! Ciprian: “Nu, nu mai am puterea sã o mai iau de la capãt”
Stresat de controalele de la Fisc, de grijile de la firmã si din viata de zi cu zi, dar poate mai mult de afectiunea pe care o neglija, considerând cã este destul de puternic pentru a face fatã tuturor problemelor, Ciprian a clacat. Primirea citatiei de la Fisc, în care era înstiintat de anumite probleme, identificate în urma controalelor de cãtre inspectorii ANAF, l-a doborât. Chiar dacã apropiatii îl încurajau, acesta le spunea cã “Nu, nu mai am puterea sã o mai iau de la capãt cu firma, dacã pierd acum”. Nimeni nu a simtit ce se ascunde în spatele acestor vorbe pesimiste, cãci dacã cineva ar fi sesizat, spun medicii, totul se putea rezolva si forta psihicã si încrederea în sine iar fi revenit, fãrã tãgadã. Vestea proastã, spun apropiatii, este cã Fiscul nu uitã si…nu iartã! Se pare cã acele controale vor reveni la firma lui Ciprian, spun apropiatii. “Ce mai conteazã acum, când supãrarea si stresul au dus spre moarte un om atât de cuminte si de bun. Nu e usor în România sã ai o firmã, sã creezi locuri de muncã. Esti împovãrat de controale, de dãri. E greu! Ciprian a luptat si a fãcut lucruri bune, a dat de muncã unor oameni si a ajutat oamenii necãjiti, asa cum putini au fãcut-o. Nu îl vom uita niciodatã. Un asemenea suflet frumos nu meritã sã fie dat uitãrii”, au spus prietenii acestuia. Dumnezeu sã îl odihneascã în pace!
O mare de oameni l-a condus pe ultimul drum!
Oameni din tot judetul – prieteni, oameni de afaceri, oficialitãti sau persoane care, pur si simplu, au empatizat cu tragedia petrecutã vineri, 17 februarie – au venit la funeraliile lui Ciprian Melinte. La orele prânzului, sicriul a fost scos pe brate din capelã, unde doi preoti tinuserã o micã slujbã, pentru iertarea pãcatelor celui trecut în nefiintã. Lacrimile de pe obrajii multora se împleteau cu ninsoare, care s-a pornit parcã mai aprigã, atunci când convoiul a plecat spre cimitir. Claxoanele zecilor de masini si ale autobuzelor care aveau pe geam fotografia omului de afaceri au fãcut ca Husul sã rãsune, într-un ultim si dramatic rãmas-bun. În fata liceului “Cuza Vodã”, acolo unde sotia sa este cadru didactic, dar si unde el a fost un elev foarte apreciat, sunetul strident al masinilor a înfiorat iarãsi orasul. “Pãcat, pãcat de asa bãiat frumos si cuminte”, murmurau cei care l-au cunoscut pe Ciprian. Cortegiul a trecut pe lângã Primãrie, acolo unde el a fost, pentru o scurtã vreme, consilier local, apoi a luat-o spre casa sa. Din nou, sunetul prelung al claxoanelor a sfâsiat linistea orasului, solidar într-un fel rar întâlnit, cu aceastã dramã si acum greu de înteles. La cimitir, la intrare, sicriul a fost luat si purtat pe umeri de persoane apropiate – nasii fetitelor sale Cãtãlin Dogaru si Nutu Frentescu, Dan Marian, Paul Sapcã. Ultimele clipe ale lui Ciprian pe pãmânt au fost cumplite pentru cei dragi, a cãror durere nu se poate descrie în cuvinte.
