DESTIN CRUNT
TRAGIC… Sãrbãtori dureroase pentru familia Laurei Ionescu, mãmica diagnosticatã, în urmã cu câteva luni, cu leucemie acutã mieloblasticã. Tânãra în vârstã de doar 26 ani a încetat din viatã, marti, lãsând în urmã cinci fetite cu vârste între sapte luni si opt ani. Ce-ti mai poti dori de Crãciun când stii cã mama ta a trecut în nefiintã? Greu de rãspuns. În loc sã-l astepte pe Mosu’, micutele îsi vor conduce mama pe ultimul drum. Familia are nevoie de sprijin pentru a o putea înmormânta crestineste. Oricine doreste sã le fie alãturi în aceastã perioadã, poate dona în conturile EUR RO98BTRLEURCRT0210570801 si RON RO51BTRLRONCRT0210570801, pe numele Ionescu Vasile .
Vestea mortii Laurei Ionescu a cãzut ca un trãsnet peste toti cei care au cunoscut-o sau au auzit de cazul ei. Zeci de persoane deplâng destinul crunt al acesteia: „Stau si mã gândesc ce scurtã e viata si ce nedreaptã e cu unele persoane. Stau si mã întreb de ce a luat-o Dumnezeu pe Laura, cu ce a gresit aceastã fiintã, aceastã femeie, aceastã mamã. Era un om minunat, avea o familie frumoasã, fericitã, avea tot ce îsi dorea. Toatã lumea a rãmas fãrã cuvinte cã a plecat dintre noi. Suntem pãrinti, avem copii si ne doare sufletul când stim cã acele cinci printese au rãmas fãrã mamã. E dureros. Dumnezeu sã o ierte!”, scrie pe Facebook Ionut, un apropiat al familie. „Am aflat cu stupoare cã Laura a plecat în ceruri înainte de Sf. Crãciun. De ce? De ce, Doamne, nu ai mai lasat-o mãcar sã îsi vadã printesele cum primesc darurile de la Mos Crãciun? Dureros! Nici nu realizez. Nu vreau sã cred! Zbori spre cer, suflet blând! Îmi voi aminti mereu de tine, suflet bun! Dumnezeu sã te ierte!”, scrie un alt apropiat al familiei.
Laura, la începutul lunii: „sufãr, mã dor toate”
Pentru cei care nu cunosc povestea Laurei Ionescu, tânãra din Botesti are 26 ani, are cinci fete Maria Alessia (8 ani), tripletele Andreea-Raluca, Stefania-Bianca, Oana-Larisa (5 ani), Roxana-Elena (sapte luni). Boala (leucemie acutã mieloblasticã) a apãrut pe nesimtite, fãrã manifestãri vizibile. Deodatã, cu câteva zile înainte de a merge la medic, a început sã se simtã rãu. „Pe 4 august m-am dus la spitalul din Vaslui, pentru cã mã simteam rãu. Nu aveam poftã de mâncare deloc, mai mult fortat mâncam câte ceva, nu aveam putere sã mai merg, nu puteam sã tin fata cea micã în brate, desi atunci avea trei luni. Iar la Vaslui mi-au fãcut patru seturi de analize, mi-au zis cã am ceva în sânge, dar cã nu stiu exact si cã mã vor trimite la Iasi, pentru cã acolo sunt specialisti în problema mea. Am stat internatã trei zile pentru cã în Iasi nu erau locuri, iar apoi, pe 7 august, m-au trimis cu ambulanta. Acolo mi-au fãcut iar analizele si mi-au zis cã am leucemie acutã mieloblasticã. M-au bãgat imediat la chimioterapie, iar apoi am intrat în aplazie. Am avut nevoie întruna de sânge, grupa A II pozitiv, în special de trombocite, pentru cã tratamentul este foarte puternic. În ultimul timp, nici spitalul nu mai avea. Când am hemoglobina scãzutã, mã simt foarte rãu, ametesc, nu mai vãd… Este foarte greu si pentru mine, dar si pentru cei de acasã. În ziua în care eu am plecat cu ambulanta la Iasi, sotul trebuia sã plece cu autocarul la muncã în Suedia, unde a lucrat multi ani. Însã nu a mai plecat când a auzit cã eu am fost transportatã cu ambulanta la Iasi. Vine la mine mereu, chit cã e greu acasã, cã trebuie sã aibã grijã de fete, mai ales cã acum se duc la scoalã, la grãdinitã, iar cea micã e cât un ghemotoc. El se ocupã de tot, face curat, dã cu aspiratorul, spalã pe jos…”, ne povestea Laura, la sfârsitul lunii septembrie. Desi a fost supusã mai multor sedinte de chimioterapie, tratamentul nu si-a fãcut efectul. La începutul lunii decembrie, tânãra lansa un ultim apel cãtre cei care o puteau ajuta: „sunt în Iasi, în Spitalul de Oncologie, am 26 ani si cinci fete care tânjesc acasã dupã mine. Eu nu am nicio putere. Medicii nu-mi dau niciun rezultat, îmi spun cã nu-si face efectul niciun tratament. Eu sufãr, mã dor toate. Vreau sã vã rog ca si pânã acum, dacã puteti, sã donati sânge si trombocite ca sã pot sã merg mai departe. Vã multumesc si vã astept la centrul de transfuzii din Iasi”. Din pãcate, nu a mai fost sã fie. Dumnezeu sã o odihneascã în pace!
