Vasile PINTILIE
OPINIE …. Dupã ce s-a lãsat de politicã, Vasile Pintilie a rãmas în spatiul societãtii civile, ca analist. Ne-a obisnuit deja cu scrierele sale, pe care le publicã pe site-ul contributors.ro, un proiect al Asociatiei „Societãtii Online” care se vrea a fi o platformã civicã de opinii si analizã. Pe acest portal scriu nume celebre cunoscute si apreciate în afara granitelor tãrii, cum ar fi: Valeriu Tismãneanu, Stefan Liiceanu, Corina Rebegea, Natan Mladim sau Viorel Zaicu. Urmãriti mai jos o radiografie a clasei politice românesti, vãzute prin ochii lui Vasile Pintilie.
Etapele ingnorantei în abordarea realitãtii politice si social-economice din România ultimilor ani formeazã un model matematic. Aplicat la indivizii cu care intrãm în contact zilnic, releveazã distonante comportamentale. Persoane educate, care percep realitatea cu acuratete în majoritatea ocaziilor, persistã în atitudini negativiste exagerate si nejustificate la adresa unui decident sau grup politic. Modelul matematic functioneazã ireprosabil.
În prima etapã, care poate dura ani, subiectul studiului peroreazã :
„-Domnule , stii ceva ? Nu au facut nimic pentru popor ! Nu meritã respectul nostru !”
Tiradele continuã în acest registru cu sabloane sau clisee verbale copiate de la moderatorii TV si invitatii lor si implementate în registrul de exprimare ca fiind pozitii si pãreri proprii. Motivãrile sunt ori inventate ori supradimensionate.
Urmeazã etapa a doua. Evenimentele evolueazã, personajul amintit primeste sau are acces la informatii noi, incepe sã compileze si sã proceseze volumul de date prin altã prismã si în intimitatea constiintei îsi dã seama de insuficienta rationamentelor lui. În cercurile de discutii unde era formator de opinii sau participa la cristalizarea ideilor, omul ia acum urmãtoarea pozitie :
„ -Domnule, stii ceva ? Toti sunt la fel !”
Observati cã subiectul nu poate accepta eroarea de apreciere ! Mergem mai departe .
Etapa a treia. Dupã o analizã mai profundã completatã cu stiri noi si o imersiune în istoricul evenimentelor, omul constientizeazã în sfarsit si farã niciun dubiu stupiditatea ideilor si pozitiilor sustinute pânã atunci. Si totusi nici acum nu-si recunoaste rãtãcirea si apeleazã la o retoricã nouã :
„ -Domnule, stii ceva ? Nu mã mai intereseazã nimic ! Nu mai vreau sã aud de ei !”
Persoana trecutã prin etapele de mai sus stie ce eroare a facut lãsându-se manevratã timp îndelungat. De ce nu poate accepta si în fata cercului de cunostinte cã a evaluat gresit realitatea si personajele politice? E greu de spus!
Etapizarea comportamentalã prezentatã poate functiona ca un algoritm parametrizat si în cazul atitudinilor pozitive sau negative vis-à- vis de o persoanã cu mare expunere publicã.
Sã facem un exercitiu mental si sã ne imaginãm ce impact ar avea asupra societãtii noastre dezbinate si debusolate dacã unul – only one – dintre celebrii condamnati definitiv Adrian Nãstase, Cãtãlin Voicu, Relu Fenechiu, Gigi Becali, Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vântu, Antonie Solomon etc. ar avea determinarea necesarã sã recunoascã :
„-Dragi compatrioti, am gresit ! Îmi pare nespus de rãu ! Am primit o pedeapsã meritatã! Iertati-mã !”
În pofida faptului cã persoanele amintite sunt infractori dovediti, efectul apostaziei lor ar influenta pozitiv mentalitatea si atitudinea fiecarui român în legãturã cu actul de justitie si ar consolida, spre binele tuturor, încrederea în institutiile statului. Pânã la urmã – chiar dacã sunã hilar – ar fi, din partea lor, un act de patriotism. Stie cineva pe vreunul care sã fi încercat mãcar sã-si cearã scuze ? Nu cred! Cu totii spun, când au ocazia, cã sunt nevinovati si victime politice.
Annette Schavan, ministru al educatiei si colaboratoare apropiatã a Angelei Merkel, a demisionat în ianuarie 2013. Universitatea din Dusseldorf i-a anulat titlul de Doctor obtinut în urmã cu 33 ani, dovedind plagiatul. Karl Theodor zu Guttenberg (ce nume!), ministrul german al apãrãrii, a demisionat în 2011 pentru cã a inclus în teza de doctorat fragmente copiate din alte surse. Universitatea din Bayreuth i-a retras titlul academic de Doctor în Drept pe motiv dovedit cã a inclus în continutul tezei o creatie intelectualã care nu era a sa, adicã a plagiat.
Ambii au avut tãria sã-si cearã scuze, sã recunoascã furtul intelectual si s-au retras din viata politicã.
Noi , … îl votãm!
Democratia functioneazã si dã rezultate în cadrul societãtilor maturizate. Democratia, prin definitie, reprezintã puterea de decizie a majoritãtii poporului. Societãtile umane au evoluat spre forme de manifestare complexe si imprevizibile. Regula majoritãtii , în anumite situatii, genereazã anomalii în luarea deciziilor. Asa a apãrut conceptul de “stat de drept” concretizat în practicã prin institutiile statului de drept. Ce fapte abominabile s-ar petrece într-o comunitate dacã majoritatea ar vota cã violul si furtul sunt permise si nu se mai încrimineazã ca pânã atunci! Statul reprezentat de institutiile sale (Curtea Constitutionalã, Înalta Curte de Casatie si Justitie, Parchetul, Agentia Nationalã de Integritate, Directia Nationalã Anticoruptie etc. ) intervine, prin pârghiile prevãzute în legile de functionare, si invalideazã deciziile aberante, chiar dacã au fost stabilite de o majoritate. Sincretismul nu este o caracteristicã a tandemului democratie – stat de drept.
Într-o societate în care încãlcarea legilor este înteleasã ca o virtute, singura cale pasnicã, fãrã convulsii sociale, de revenire la normalitate o reprezintã functionarea corectã a institutiilor si respectarea independentei celor trei puteri ale statului (puterea legislativã – Parlamentul, puterea executivã – Guvernul, puterea judecatoreascã – Parchet, Judecãtorii, Tribunale, Curti de Apel, Înalta Curte).
Introducem în aceastã constructie logicã si factorul politic – politicienii organizati în partide politice. Ei produc si promoveazã seturile de legi si norme necesare reglementãrii statului de drept. Si societatea functioneazã .
Exemplu elocvent
Dar atunci când se constituie o masã criticã de politicieni cu tendinte infractionale sau chiar infractori, statul de drept este în pericol sã se dezintegreze. Asta s-a întamplat în vara anului 2012 în România când un grup politic eterogen, majoritar în Parlament, a reusit în mod democratic, în prima etapã, sã-si impunã propriul guvern. Astfel, prin motiune de cenzurã, a cãzut guvernul Ungureanu si a fost numit un nou executiv condus de Victor Viorel Ponta.
Actiunile ulterioare si anume schimbarea presedintilor celor douã camere din Parlament, demiterea Avocatului Poporului, Hotãrârile de urgentã ale Guvernului de îngrãdire a prerogativelor Curtii Constitutionale, declansarea referendumului de demitere a presedintelui Basescu, toate fiind demersuri ilegale, au fost atacuri succesive ale unei majoritãti cu caracter infractional asupra institutiilor care formeazã statul de drept. Statul de drept a fost pus între paranteze !
O nouã mineriadã a cuprins România ! Fiorii au traversat fulgerãtor granitele provocând în Europa si SUA perplexitate si indignare.
“Lupta politicã nu poate fi o justificare pentru cãlcarea în picioare a principiilor democratice esentiale”. (Jose Manuel Barroso – presedintele Comisiei Europene).
Din fericire unele institutii ale statului de drept au rezistat, planul lor a fost fracturat, dar majoritatea parlamentarã cu înclinãri infractionale si guvernul sprijinit de ea au rãmas la putere. Se pare cã-si vor definitiva opera un pic mai târziu!
Rãmâne de vãzut cîti dintre cetãtenii cu drept de vot vor pune umãrul la demolarea firavei democratii românesti ! Si dupã ani si ani , noi, urmasii nostri si urmasii urmasilor nostri, vom da vina tot pe soartã, divinitate si popoarele migratoare!
