|

Dr. Simona Costin: “Cancerul e o boalã cronicã, cu care se poate trãi, dacã e depistatã la timp”

LUPTA CU O BOALÃ NECRUTÃTOARE

INTERVIU… Internarea la Oncologie nu înseamnã pentru nimeni o simplã trecere prin spital. Vorbim aici despre cazuri care au toate un numitor comun: cancerul. Un verdict care dã fiori oricui, oricât de tare si curajos ar fi. Si tocmai de asta, probabil, medicii care aleg aceastã specialitate trebuie sã fie oarecum mai puternici, cu un caracter deosebit si o perceptie a lucrurilor mai vastã. Si asta pentru cã prin ceea ce fac se întâlnesc des nu doar cu viata, ci si cu moartea. Oncologia din Spitalul Judetean este condusã, de la începutul lunii octombrie a acestui an, de dr. Simona Mihaela Costin. Un medic cu atitudine, care a înteles repede cã pentru a le transmite pacientilor sigurantã si dorinta de a merge mai departe, trebuie înainte de orice ca însãsi atitudinea ei sã fie una decisã, fermã. Este vasluiancã, absolventã a Colegiului Economic “Anghel Ruginã” si a Universitãtii de Medicinã si Farmacie “Gr. T. Popa” Iasi, cu rezidentiatul fãcut la Institutul Regional de Oncologie Iasi. Ce înseamnã însã Oncologia la nivelul judetului Vaslui, care sunt cancerele care ne afecteazã tot mai mult si ce putem face pentru a ne feri de ele, iatã doar câteva din aspectele despre care dr. Costin ne-a vorbit în cadrul unui interviu.

Reporter: Doamna doctor, de ce ati ales aceastã specialitate, una foarte dificilã si foarte complexã?

Dr. Simona Mihaela Costin: Am ales aceastã specialitate având o motivatie personalã. Am în familie o persoanã cu cancer mamar care trãieste si dupã 20 de ani de la diagnosticare. Întâmplãtor sau nu, doamna doctor în locul cãreia am venit, pentru cã a iesit la pensie, a fost medicul care a tratat acea persoanã din familia mea si nu am decât cuvinte de laudã la adresa dumneaei. Involuntar, doamna doctor Catanã a fost motivatia mea. A fost o alegere personalã pentru cã, din punctul meu de vedere, nimeni nu alege oncologia din plãcere. Trebuie sã fie ceva care sã te lege de aceastã specialitate. Pe mine m-a legat aceastã experientã personalã, care a fost una pozitivã. Vã mãrturisesc cã nu este usor sã lucrezi cu pacientul oncologic si implicit cu apartinãtorii acestuia pentru cã întotdeauna vrei sã gãsesti un vinovat pentru ceea ce se întâmplã. Nu întotdeauna avem rãspunsuri la toate întrebãrile pacientilor, dar trebuie sã-i întelegem. Am încercat sã abordez oncologia nu doar din punct de vedere al tratamentului oncologic, chimioterapie, terapie molecularã, imunoterapie. Pe perioada rezidentiatului am fãcut, în cadrul Facultãtii de Medicinã Brasov, un master în îngrijiri paliative pentru cã asa mi se pare normal. Un pacient nu trebuie tratat numai atât cât poate sã fie eligibil pentru tratamentul activ oncologic. Eu cred cã un pacient trebuie tratat de la început pânã la sfârsit. De la stadiul 1 pânã la stadiul terminal. Din pãcate, nu existã aceastã abordare din partea tuturor, dar asa trebuie sã vedem pacientul oncologic.

Rep.: Sunt diferente între ce vi s-a predat la facultate despre aceastã specialitate si ce ati gãsit în spitale?

Dr. S. M. C.: Eu am venit la Vaslui de la Institutul Regional de Oncologie Iasi, unde tratamentele si studiile sunt la un anumit nivel. Recunosc cã atunci când am venit la Spitalul Judetean de Urgentã Vaslui am avut asteptãri mai mici, dar lucrurile nu au fost chiar asa. A fost acea perioadã când s-a desfiintat compartimentul de Oncologie, iar pacientii au mers ori cãtre privat ori cãtre Institutul Regional de Oncologie de la Iasi. Putinã lume stie cã existã un program national de oncologie. Ce înseamnã asta? Înseamnã cã orice se face la Iasi, la Bucuresti sau în alt centru universitar, se face si la Vaslui pentru cã prin intermediul acelui program avem acces la acele medicamente. Numai cã atunci când e vorba despre pacientul oncologic, familia încearcã sã meargã mai departe, sã primeascã si o a doua consultatie si e firesc sã fie asa. Si mie mi se pare corect ca pacientul sã beneficieze de o a doua opinie din partea unui medic de la Iasi sau de la Bucuresti. Cred cã te valideazã pe tine ca medic când trimiti pacientul la un alt coleg în momentul când nu esti sigur de un diagnostic. Trebuie depãsite conceptiile astea învechite, cã pacientul s-a dus la alt medic sã-l vadã. Este normal sã cearã pãrerea si unui alt specialist. Revenind la diferente, trebuie sã mãrturisesc cã, desi sunt vasluiancã, am venit la Spitalul Judetean cu câteva idei preconcepute, cu toate cã de fiecare datã când am fost nevoitã, am apãrat judetul în orice context si în orice situatie. Am crezut cã, fiind vorba despre un spital judetean, nu voi avea acces la tot ce am nevoie. Însã am fost foarte plãcut surprinsã de ceea ce am gãsit aici, începând de la personalul medical pânã la curãtenie si medicatie. Nu as da ce am gãsit aici pe niciun alt spital judetean din tarã.

Rep.: Care sunt patologiiile oncologice cele mai des întâlnite în rândul vasluienilor?

Dr. S. M. C.: Din ce am observat, si cred cã este o caracteristicã care se întâlneste în toatã tara, ne confruntãm cu foarte mult cancer la colon. Extraordinar de mult cancer de colon. Urmeazã cancerul bronhopulmonar, cancerul de sân. Datoritã programelor de preventie s-au descoperit multe cazuri de cancer de col uterin. Din punctul acesta de vedere, poate nu ar fi rãu ca aceste programe sã fie dezvoltate pe mai multe localizãri. Din fericire, la Vaslui existã posibilitãti de diagnostic. Avem puse la dispozitie investigatii imagistice, Computerul Tomograf si RMN, care sunt standard pentru pacientul oncologic. Înainte de cele douã, pornim de la o biopsie. Dacã vorbim de cancerul de colon ar trebui ca în urma unei endoscopii sau a unei colonoscopii sã avem celule tumorale care sã ne arate cã avem o neoplazie si atunci mergem mai departe cu investigatiile si facem Computer Tomograf pentru a vedea dacã pacientul nu are leziuni secundare. Din punctul acesta de vedere, colaborãm foarte bine cu toate sectiile. Recunosc cã am avut ceva emotii când am venit aici pentru cã, spre deosebire de un spital judetean, Institutul Regional de Oncologie de la Iasi e mai tintit, în sensul cã pacientul vine deja diagnosticat, cu toate lucrurile aranjate. E ca un puzzle pe care tu îl aranjezi în foaia de observatie. Aici, într-un spitalul judetean, lucrurile se schimbã si o spun cu toatã asumarea cã faci mult mai multã medicinã în teritoriu decât într-un centru universitar. Pentru cã într-un centru universitar cazurile sunt selectate. Aici trebuie sã o iei pe fir. Dacã ginecologul ti-a prezentat un caz, tu trebuie sã-l preiei si sã pornesti pe acel fir dacã ai confirmare histopatologicã. Pe partea de radioterapie, oncologie si chirurgie avem o bunã colaborare cu Institutul Regional de Oncologie. Nimeni nu tine cu forta pacienti la Vaslui, însã avem foarte multe cazuri operate aici care evolueazã foarte bine. Nu trebuie sã mai avem preconceptii cã la Vaslui nu se opereazã pentru cã medicii chirurgi de aici au fost pregãtiti si instruiti tot la Iasi.

Rep.: Vorbeati de o explozie a cazurilor de cancer la colon. Care sunt factorii care determinã aparitia acestei tumori?

Dr. S. M. C.: În primul si în primul rând trebuie avutã în vedere latura geneticã. Acum, toate terapiile moleculare au la bazã testãri moleculare genetice, care ne aratã nouã cât de bine va rãspunde pacientul la tratament. Existã, asadar, o predispozitie geneticã. Un alt factor la fel de important este alimentatia. Consumul de carne rosie este incriminatã cel mai mult de aparitia cancerului de colon, dar din punctul meu de vedere cred cã orice fel de carne trebuie consumatã cu moderatie. Întotdeauna am spus cã posturile de peste an le-a pus Dumnezeu cu un rost acolo pentru cã noi, ca oameni, suntem din fire mai lacomi, mâncãm si azi carne, mâncãm si mâine. Pauzele acelea sunt extrem de binevenite, pentru cã lãsãm colonul sã metabolizeze tot ceea ce se introduce în el. Nu poti sã mãnânci numai proteinã animalã, pentru cã asta contribuie la aparitia cancerului de colon. Cu sigurantã si stresul are componenta lui, dar si predispozitia familialã, pentru cã la noi nu s-a fãcut preventie pânã acum. Abia în ultimul timp am început sã mai deschidem ochii, sã ne punem un semn de întrebare atunci când avem o constipatie cronicã sau o alternantã între diaree si constipatie. În acel moment pacientul trebuie sã meargã sã facã o colonoscopie. Toatã lumea spune cã este neplãcut. Poate asa e, dar nu este mai bine sã depistezi cancerul în stadiul 1 sau 2, când este curabil, când se poate face o interventie chirurgicalã sau cel mult o chimioterapie adjuvantã si apoi sã te urmãresti linistit? Toatã lumea stie despre cancer cã este o boalã parsivã. Uneori poti sã ai analize normale, fãrã niciun fel de simptom, si sã ai modificãri încãrcate cu tabloul clinic în momentul când esti în stadiul 4.

Rep.: Ati avut cazuri cãrora nu le dãdeati nicio sansã si care au reusit sã treacã peste aceastã boalã?

Dr. S. M. C.: Experienta mea este la început, însã alãturi de cei doi îndrumãtori pe care i-am avut la Institutul Regional de Oncologie Iasi am avut si astfel de cazuri. Îmi amintesc de o bãtrânicã, care a venit dãrâmatã din toate punctele de vedere, al analizelor, al diagnosticului. Era vorba despre o pacientã cu neoplasm mamar cu metastaze pulmonare si metastaze pleurale. Se încadra pentru chimioterapie. S-a încercat patru cicluri de chimioterapie, dar pentru cã la un moment dat nu mai tolera tratamentul, am încercat cealaltã variantã, de hormonoterapie, pentru cã neoplasmul mamar este o boalã hormonodependentã si atunci este important sã dãm acest tratament hormonal. Stadiul bolii ne-a fãcut sã credem cã pacienta mai are cel mult o lunã de trãit. Ne-am bucurat foarte mult când am revãzut-o dupã aproape sase luni. A rãspuns foarte bine la tratament, chiar cu acele metastaze pulmonare si pleurale. Pacienta trãieste si în prezent, iar noi ca medici nu putem decât sã ne bucurãm pentru astfel de persoane. Sperãm sã mai avem astfel de cazuri.

Rep.: Fiind vorba despre o pacientã în vârstã, probabil un rol important l-a avut si credinta în Dumnezeu. Cum se împacã Oncologia cu Divinitatea?

Dr. S. M. C.: Din punctul meu de vedere nu se poate face nimic fãrã Dumnezeu, indiferent cât de avansati am fi cu stiinta. Tratarea pacientului oncologic trebuie sã aibã o abordare inclusiv holisticã. Psihoterapia este foarte importantã în abordarea pacientului bolnav de cancer. Cel mai ieftin si la îndemânã psihoterapeut este, fãrã îndoialã, pãrintele duhovnic. Sã primesti diagnosticul de cancer nu este deloc simplu, indiferent de localizarea si stadiul lui. Am vãzut cazuri de pacienti cu cancer stadiul 4, care aveau un psihic sãnãtos si au trãit mai mult decât supravietuirea generalã pe care o dãdea tratamentul pe care îl urma si pacienti cu stadiul 1 de cancer, care a fost operat, chimiotratat, radiotratat, cu un psihic la pãmânt care întotdeauna îsi introduceau stãri. Îsi spuneau tot timpul cã e bolnav, cã se simt rãu. Conteazã foarte mult psihicul pacientului. Tulburãrile cele mai grave pot sã aparã în momentul acela, când se comunicã diagnosticul pentru cã nimeni nu e fãcut de otel. Din acest punct de vedere am avut foarte multe lucruri de învãtat în cei doi ani pe care i-am fãcut la Brasov. La acele cursuri de îngrijiri paliative s-a pus foarte mult accentul pe felul cum vorbesti cu pacientul, pe modul cum îi comunici diagnosticul. Ne-a deschis putin mintea pentru cã noi eram setate pe protocolul de chimioterapie, terapie molecularã, imunoterapie, pe tot ce este standard. Acolo am aflat cã nu e chiar asa.

Rep.: Care este parcursul corect al unui pacient, imediat dupã ce este diagnosticat cu cancer? Sã vorbim, în mod particular, de un caz de cancer de colon.

Dr. S. M. C.: În momentul în care pacientul este diagnosticat cu cancer de colon, care de cele mai multe ori se întâmplã în cadrul unei colonoscopii, se trece la stadializarea cazului. Trebuie sã vedem dacã cancerul respectiv a reusit sã disemineze, pânã în momentul diagnosticului, la celãlalte organe. Facem asta prin diagnostic imagistic. Se face Computer Tomograf sau RMN. Sunt investigatii de înaltã performantã, care ne ajutã pe noi sã punem diagnostic corect si sã facem stadializarea ca la carte. Adicã în momentul când sunt leziuni secundare pulmonare sau hepatice, cum dã cancerul de colon, atunci conduita trebuie sã fie alta. Dacã e în stadiul 1 sau 2, vorbim de interventie chirurgicalã, dacã este în stadiul trei, în functie de punctul în care este localizat, se face inclusiv chimioradioterapie concomintentã înainte de orice intervenetie chirurgicalã pentru a obtine un rãspuns cât mai bun si pentru a reduce din tumora respectivã. Sunt foarte multi pacienti care în momentul când aflã cã au cancer vor cât mai repede tratament, ceea ce este gresit. Noi, înainte de toate, trebuie sã vedem în ce stadiu este acel cancer, dacã s-a extins si la alte organe, dacã sunt metastaze, pentru a putea face lucrurile asa cum trebuie.

Rep.: Graba asta a pacientului este datã probabil si de faptul cã majoritatea dintre noi asociazã cancerul cu moarte sigurã. Gresim când facem aceastã asociere?

Dr. S. M. C.: Nu este corectã abordarea aceasta! La începutul anilor 2000 se estima cã boala asta va depãsi numãrul cazurilor de boli cardiovasculare. Din nefericire, cred cã în prezent numãrul pacientilor cu cancer l-a depãsit pe cel al pacientilor cu boli cardiovasculare, pentru cã incidenta este foarte mare. Programele de preventie, mai ales cel de cancer de col uterin, au adus în atentia noastrã foarte multe cazuri de cancer în stadiul incipient care dacã erau diagnosticate mai târziu era aproape imposibil sã mai facem ceva. Cancerul trebuie privit ca o boalã cronicã. Asa cum am hipertensiune arterialã si mã pot trata cronic, lunã de lunã, pot sã fac asta si pentru cancer, mai ales pentru cel din stadiul incipient. Si în cazurile metastatice noi avem pacienti care merg ani de zile cu terapie molecularã, cu chimioterapie, în functie de localizarea respectivã.

Rep.: Ati avut pacienti care nu au vrut sã afle cã au cancer?

Dr. S. M. C.: Am avut un pacient pe vremea când eram rezidentã, care fusese foarte dur de-a lungul vietii. El spunea tuturor cã are o infectie pulmonarã, chiar dacã noi îi ziceam cã are cancer. Cu abordarea aceasta, de a nu spune pacientului de ce suferã, eu nu sunt de acord. Este decizia lui dacã împãrtãseste diagnosticul cu cei din familie. Dar eu, în momentul când pacientul îmi intrã în cabinet, îi spun cã 1 si cu 1 fac 2, iar de la 2 trebuie sã mergem împreunã. Trebuie sã-i spun pasii pe care trebuie sã-i urmeze. Nu dau, în schimb, perioade predictive de viatã. Existã în studii lucrurile astea, dar ele sunt doar orientative, pacientul nu trebuie setat cã mai are doar o anumitã perioadã de trãit.

Mituri despre cancer

Rep.: Doamna doctor, am sa vã rog sã confirmati sau sã infirmati trei mituri care circulã atunci când vorbim despre bolnavii de cancer. Primul dintre aceste mituri spune cã dacã faci chimioterapie ai sanse sã te alegi cu alte cancere.

Dr. S. M. C.: Nu este adevãrat! Sub nicio formã. De ce am mai face chimiotarapie dacã ar agrava starea de sãnãtate a pacientului? Este adevãrat cã în cazul chimioterapiei nu vorbim despre o vitaminã. Este un tratament greu de tolerat, dar trebuie sã întelegem faptul cã citostaticul se face pentru a stârpi acea celulã tumoralã.

Rep.: Un alt mit spune cã celula canceroasã, dacã este lãsatã în pace, intrã în remisie.

Dr. S. M. C.: Demontez si acest mit. V-am spus cã sunt o persoanã care crede în Dumnezeu, cred cã El poate sã facã minuni în vietile noastre. Dar în acelasi timp nu trebuie neglijat nici tratamentul alopat. Mã refer aici la chirurgie, tratament medicamentos pe fiecare specialitate în parte, în functie de ce este nevoie. Acum, cã mâncãm sãnãtos, cã nu mâncãm foarte multã carne, cã mâncãm legume, cã facem sucuri de fructe, toate sunt ok. Dar nici sã dãm în panta cealaltã, sã stãm cu ceaiurile la cap pentru cã am vãzut dezastre pe vremea când eram rezidentã. Veneau pacienti cu tratamente “miraculoase”, naturiste. Sunt de acord cu aceste tratamente, poti mânca miere de albine, propolis, îti face bine, dar trebuie sã fii constient cã nu te vindecã de cancer. Avem resurse, iar stiinta a fãcut progrese uriase pentru a ne pune bazele doar în miracole si tratamente naturiste.

Rep.: Al treilea mit spune cã dacã te atingi de cancer la biopsie, el se împrãstie.

Dr. S. M. C.: Nu are nicio legãturã! Este adevãrat cã sunt anumite formatiuni care nu se biopseazã, dar cancerul nu se împrãstie la biopsie. Un alt mit pe care vreau sã-l demontez, cu aceastã ocazie, este tratamentul cu opiaceu. Masterul pe care l-am fãcut la Brasov mi-a deschis orizontul si spre tratamentul pentru terapia durerii. Este foarte important pentru pacientul oncologic. Mitul care spune cã un bolnav de cancer moare dacã începe tratamentul cu morfinã este o aberatie. Este foarte importantã calitatea vietii pacientului chiar si când acesta se aflã în fazã terminalã. Nu este acceptat ca el sã fie lãsat cu dureri.

Mobilier nou si televizoare în saloanele Compartimentului de Oncologie

În fiecare an, pe data de 9 noiembrie este prãznuit Sfântul Nectarie, cãruia i se mai spune “vindecãtorul de cancer”, cãci sunt destule mãrturii cum cã acest sfânt i-ar fi ajutat pe cei atinsi de cumplita boalã si care s-au rugat la moastele lui. Cu aceastã ocazie, saloanele Compartimentului de Oncologie a Spitalulului Judetean de Urgentã Vaslui au fost dotate cu mobilier si televizoare nou-noute. Toate acestea au fost posibile prin bunãvointa unui agent economic care a dorit sã rãmânã anonim si care a directionat un procent din impozitul pe profit cãtre asociatia unitãtii sanitare.