ÎNCEPUTUL POSTULUI PASTELUI… În Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, Preasfintitul Pãrinte Ignatie, Episcopul Husilor, a sãvârsit Sfânta Liturghie în Mânãstirea Rafaila, Protopopiatul Vaslui. În prima sãptãmânã a Postului Mare, la Catedrala Episcopalã din Husi, Preasfintitul Pãrinte Episcop Ignatie va oficia, în zilele de luni, marti, miercuri si joi, slujba Pavecernitei Mari si a Canonului Sfântului Andrei Criteanul, începând cu ora 17.00. În perioada Postului Mare, la Catedrala Episcopalã din Husi, Liturghia Darurilor mai înainte sfintite va fi oficiatã în zilele de luni, miercuri si vineri, începând cu ora 17.00. De asemenea, la îndemnul Preasfintitului Pãrinte Episcop Ignatie, în bisericile parohiale, aceastã slujbã va fi sãvârsitã în dupã-amiaza zilelor de miercuri si vineri, pe tot parcursul Postului Mare.
Ierarhul Husilor, Preasfintul Pãrinte Episcop Ignatie, a slujit în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, la Mânãstirea Rafaila, protopopiatul Vaslui. În omilia rostitã cu acest prilej, Ierarhul Husilor a explicat de ce duminica aceasta a fost numitã „a Izgonirii lui Adam din Rai”:
„De ce Biserica a considerat cã este potrivit sã punã în începutul Postului Mare aceastã duminicã în care ne este adus aminte faptul cã prin pãcat nu facem altceva decât sã trãim aceastã conditie de exilati, de izgoniti în raiul lui Dumnezeu? Rãspunsul îl gãsim în cartea de slujbã a Triodului. Prin slujbele din aceastã perioadã nu facem altceva decât sã constientizãm statutul nostru de exilati si sã retrezim în noi starea de trezie, de dor si de nostalgie dupã raiul pe care l-am pierdut. Pãcatul este cel care ne plaseazã în afara iubirii lui Dumnezeu. Adam si Eva, din neascultare, s-au înfruptat din pomul cunostintei binelui si rãului despre care Dumnezeu le-a spus sã nu mãnânce, cãci în clipa când vor mânca, vor muri negresit. Diavolul, care vine întotdeauna în contrasensul vietii noastre duhovnicesti, care întotdeauna vrea sã intre în coliziune cu noi, sã ne punã în dificultate în relatia noastrã cu Dumnezeu, le spune protopãrintilor Adam si Eva cã nu este nicio problemã dacã mãnâncã din acel pom. Astfel, Adam si Eva au intrat în cursa diavolului si au mâncat. Ce s-a întâmplat cu Adam si Eva? Au început sã se ascundã de Dumnezeu . Ascunderea de Dumnezeu este vecinã cu negarea lui Dumnezeu.”
Cãderea din Rai si efectele asupra noastrã
În continuare, Pãrintele Episcop Ignatie a vorbit despre efectele pãcatelor în viata noastrã, ca cele ce genereazã depãrtarea si ascunderea de Dumnezeu:
„Când lãsãm pãcatul sã pãtrundã în viata noastrã, ne ascundem de Dumnezeu, am vrea sã nu ne vadã în toatã urîtenia spiritualã pe care ne-am asumat-o si care este o consecintã a deciziilor noastre proprii, a libertãtii, cãci Dumnezeu ne-a creat cu libertate. (…) Ne întristãm foarte tare când Dumnezeu nu ne gãseste. Cãci ne ascundem câteodatã asa de bine încât Dumnezeu nu ne gãseste. Nu cã nu ar sti unde suntem, dar Dumnezeu respectã propria noastrã libertate. Ne putem ascunde de noi însine, si o facem copios, încercãm sã ne mascãm, sã ne ascundem pãcatele. Ne ascundem extraordinar de bine si de cei din jurul nostru, ne mascãm, ca nu cumva sã pãrem în fata lor ceea ce suntem cu adevãrat. Am vrea sã pãrem ceea ce nu suntem, ceea ce ne-ar conveni sã gândeascã cel de lângã noi, cu alte cuvinte, ne confectionãm o imagine în mod fals despre noi însine. Acest lucru se întâmplã când noi pãcãtuim! Încercãm sã pãrem ceea ce nu suntem! Asa s-a întâmplat si cu Adam, când Dumnezeu l-a întrebat: „Adame, unde esti!” Neascultarea lui Adam si a Evei a atras dupã sine o rupturã fatã de Dumnezeu. Nu mai doreau sã-L vadã pe Dumnezeu sau sã vorbeascã cu El. Acest lucru îl pierdem ori de câte ori pãcãtuim! Nu mai avem capacitatea de a-L vedea pe Dumnezeu si de a vorbi cu El.”
În perioada Postului Pastelui putem recâstiga Raiul!
De asemenea, Preasfintia Sa a arãtat cã în perioada Postului Mare avem sansa de a recîstiga raiul în inima noastrã:
„Prin perioada Postului Mare nu facem altceva decât sã luptãm pentru a ni se ascuti vederea duhovniceascã, pentru a ni se ascuti auzul duhovnicesc, pentru a-L vedea si auzi pe Dumnezeu. Acest lucru îl facem prin post.
Duminica aceasta ne aminteste cã suntem într-un exil spiritual. Exilul acesta ne tine departe de Domnul. Când esti în exil, esti un om înstrãinat. Îti este dor e tot ceea ce înseamnã acasã. Dumnezeu ne atentioneazã cã acest exil înseamnã pierderea raiului. (…) Orice fel de plâns al nostru este un plâns dupã o frumusete pe care am pierdut-o. Plângem dupã un om drag, plângem dupã lucrurile frumoase pe care le pierdem. Putem însã sã pierdem lucruri mult mai frumoase si dupã care nu mai tânjim. Cîti dintre noi trãim aceastã conditie de exilati si sã plângem ori de câte ori pãcãtuim, cãci de fapt noi am diminuat frumusetea raiului din sufletul nostru?
Ori de câte ori pãcãtuim noi ne autoexilãm, repetãm pãcatul lui Adam, nu vrem sã-L vedem pe Dumnezu, nu vrem sã vorbim cu El. (…) Postul este o datorie a fiecãrui crestin. Numai prin post avem sansa de a cîstiga raiul în inima noastrã.”, a predicat în fata a sute de enoriasi veniti la Rafaila, la mânãstire sã-l asculte pe PS Ignatie, Episcopul Husilor.
