Scrisoarea unui angajat din sistemul privat:
REVOLTÃTOR… Cresterile haotice de salarii ale actualei guvernãri, în sistemul bugetar, a creat un hãu în societatea româneascã. La Vaslui, ca si în alte pãrti ale României, angajatii cu salarii mici, de la privat, se uitã uluiti la salariile de mii de euro de la stat. S-a ajuns în punctul în care putem vorbi de un rãzboi româno-român, pentru cã patronii firmelor private, constrânsi de taxele si impozitele foarte mari, nu au posibilitatea sã creascã salariile angajatilor lor, în timp ce la stat salariile cresc de la lunã la lunã. Un cititor VRN ne-a trimis o analizã pertinentã a acestui moment delicat în care se aflã societatea româneascã, cea vasluianã, în mod particular, aici unde mare parte din angajati sunt bugetari.
„Discrepanta salariilor în mediul bugetar si de stat poate fi interpretatã, la nivel macro, ca un exercitiu constant de separare si înversunare pe care îl practicã guvernul dragnea (si nu am gresit în acest caz, scriind cu literã micã un nume propriu). Aceastã atitudine nu face decât sã asigure un numãr de votanti ai PSD-ului, fãrã criterii care tin de performantã si capacitate, ci doar pe considerentul cã dacã nu mai rãmâne acest guvern atunci salariile se schimbã – este ca si cum te complaci inconstient într-un rãu, doar pentru cã nu vrei sã adopti o altã atitudine. Învrãjbirea între stat si privat face sã submineze multe dintre relatiile de pe orice palier: economic, se va observa o crestere nejustificatã a preturilor pe care o vom suporta deopotrivã – si cei cu salariul de la privat, si cei cu salariul de la stat; pe de altã parte, oamenii vor actiona ca si altã datã, adicã vor face împrumuturi care se vor dovedi în timp nesustenabile si atunci vom ajunge la o etapã anterioarã (trãitã si acum câtiva ani) în care au apãrut divorturi, crime, sinucideri, pe fondul schimbãrilor financiare; în planul investitiilor, nu se va mai face nimic, pentru cã banii vor fi alocati îndeosebi în salarii, ceea ce va creste acea diferentã deja stiutã – „suntem în urmã cu zeci de ani””, scrie cititorul nostru
„Învrãjbirea aceasta probabil cã va aduce beneficii în numãrul de votanti”
„Social-interrelational – oamenii vor fi destul de confuzi si nemotivati – vor apãrea dinamici fortate în cadrul aceleiasi familii. Învrãjbirea aceasta, pe care si-au propus-o actualii legiuitori, nu numai cã aduce beneficii în numãrul de votanti, dar creazã si mari confuzii, care nu mai faciliteazã o realitate prezentã, veridical. Pentru cã trebuie sã recunoastem, în mediul privat sunt foarte multi angajati capabili – poate, chiar cei mai buni de la stat au migrat în mediul privat pentru cã au stiut de acum 5-10 ani cã ei sunt capabili si meritã mai mult. Ca si exemplu, amintiti-vã cã atunci când optati pentru o scoalã bunã pentru copil, vã orientati, dacã vã permiteti, cãtre scolile particulare; dacã vreti ca un medic sã vã trateze elegant si profesional, apelati la o listã din mediul privat si, desigur, lista ar putea continua”, se aratã în analizã.
Profilul bugetarului vasluian: stã la bârfã, dimineata, pânã la ora 9.00
„Asta nu înseamnã, desigur, cã în mediul bugetar nu sunt si angajati buni, dar trebuie sã recunoastem cã, dintr-o institutie cu 100 de angajati, cel mult 20% sunt oameni cu bunã pregãtire si dedicatie, dupã care urmeazã restul procentului, tinuti în spate de paravanul lor sau de cãtre ceilalti, care trebuie sã munceascã pentru a acoperi sau asigura randamentul. Dacã ne propunem sã facem profilul celor 80% dintre angajatii bugetari, am putea spune cã bugetarul este o persoanã plictisitã si prea putin empaticã, o gãsesti la cafea si la mica actualizare a stirilor locale (sã nu spunem bârfe) pânã în jurul orei 9.00; dupã, merge în birou, deschide pc-ul, amânã sarcini sau le face in grabã, pentru cã are de citit diverse sau de trecut vreo etapã la jocuri, sau trebuie sã converseze în retelele de socializare. Dupã o vreme, mai lucreazã ceva, stã cu ochii pe ceas si deja, cu 30 minute înainte de terminarea programului, este pregãtit de drum, înapoi spre casã. Desigur, la 16,30 „rupe usa”, dar asta în cel mai nefericit caz, dacã nu cumva relatia cu seful – sau absenta lui! – ori colegii buni nu îi „permit” sã fie deja plecat cu acea jumãtate de orã înainte. Nu este foarte interesat de dezvoltarea sa profesionalã decât dacã îl subventioneazã institutia, nu existã indicatori de performantã decât odatã pe an, când seful este mai atent la anumite detalii si consemneazã o evaluare. Acum 1 an, avea un salariu de maxim 2.000 lei, era nemultumit, dar se gândea cã mai bine de unde??, acum are 4.500-8.000-10.000 de lei, dar se gândeste cã în sfârsit i s-a fãcut dreptate, cã meritã, pentru cã a suferit prea mult…”, ne semnaleazã cititorul.
Angajatul de la privat nici nu se poate îmbolnãvi…
„Angajatul din mediul privat poate avea urmãtorul profil: este o persoanã care greu îsi poate prioritiza o viatã personalã, este nevoit sã îsi ia zile libere greu negociate cu angajatorul, ca sã îsi rezolve unele probleme de sãnãtate, familie, etc.; nu prea are voie sã se îmbolnãveascã, nu l-ar acuza nimeni, dar asta l-ar scoate dintr-o competitie tacitã. Seful îi solicitã o actualizare permanentã a calificãrilor, se specializeazã pe banii proprii, mai ales pentru cã vede în profesia lui un criteriu de a rãmâne angajat; când are o problemã, trebuie sã vinã cu cel putin trei solutii convenabile; începe serviciul la ora 8.00, bea pe fugã o cafea sau o lasã la îndemânã sa mai guste din ea printre timp. Nu stie niciodatã când se terminã ziua de lucru, pentru cã seful are nevoie de rezultate, de bani si nu de o semnãturã în condica de prezentã. Acum un an avea 2.000-4.000 lei salariul, acum îl are la fel. S-ar întoarce în mediul bugetar, dar a plecat de acolo frustrat de limite, plafon, iar el stie cã poate si vrea mai mult”, se încheie analiza.
