- Advertisement -
DISPERARE Legea privind Statutul personalului profesionist operativ de intervenție din cadrul serviciilor de ambulanță va reduce drastic și salariile ambulanțierilor. Serviciul de Ambulanță Bârlad, acei îngeri salvatori îmbrăcați în roșu și alb, au postat pe Facebook acum câteva minute o Scrisoare Deschisă adresată tuturor parlamentarilor județului Vaslui, pe care îi roagă să ducă mai departe mesajul lor și, eventual, dacă nu le cer prea mult, să încerce să facă ceva pentru a fi modificată această lege. Nedreaptă ca toate legile făcute pe „genunche” de actuala guvernare, care a bulverasat o țară întreagă. Pentru a nu fi acuzați de părtinire, vă prezentăm integral Scrisoarea Deschisă a Serviciului de Ambulanță Bârlad:
Doamnelor și Domnilor Deputați,
Vă rugăm să ne permiteți să vă răpim câteva minute din timpul dumneavoastrăîn încercarea de a vă face cunoscute aspecte din ceea ce înseamnă munca în Serviciul de Ambulanță.
Nu știu câți dintre domniile voastre au stat 50 de minute la 34 grade celsius sub un soare arzător, cu transpirația usturându-i ochii și cu inima strânsă, rugându-se ăn gând: ” Hai, pornește, dă un semn! ” și spunând colegului: ” Haide sa mai încercăm o dată, poate vrea Dumnezeu!”, momente în care nu te mai gândești la tine, că ești epuizat, că ești ars de soare și deshidratat, că stai în genunchi în noroiul de pe câmpul unde ai gasit pacientul. Apoi bucuria că, după 50 de minute de resuscitare ai reușit să-i faci inima să batăși dupa alte minute, omul acela a început să respire singur… Sau tristețea și dezamăgirea că, după o ora și jumătate de eforturi, de resuscitare, Dumnezeu nu a vrut să-l mai întoarcă la viață, disperarea pe care o vedem în ochii familiei când te vezi obligat săîntrerupi resuscitarea deoarece pacientul nu are un răspuns pozitiv…
Nu știu câți dintre domniile voastre au avut curajul să iasă din case pe viscolul care te biciuia cu minus 50 grade Celsius. Unii dintre colegii noștri au mers și probabil vor mai merge, cu șenilatele în care vîntul intră pe toate părțile, de multe ori rămânând înzăpeziți și cu ele, fiind nevoiți să meargă prin nămeți până la cea mai apropiată localitate pentru a se putea adăposti, cu mâinile și picioarele înghețate, apelând la mila localnicilor, doar pentru că au încercat să-și ducă la bun sfârșit misiunea.
Câți dintre domniile voastreau trăit imensa bucurie alături de o mamă, când a trebuit să improvizezi să poți scoate fătul care ieșea cu pelvisul înainte, deoarece lânga tine nu ai un ginecologsau neonatolog… Sau cum poți să-i spui unei mame că fătul pe care tocmai l-a născut este mort? Cu ce cuvinte?
Câți dintre domniile voastre ați venit acasă, la soție și copil, după o zi de serviciu, fără să mai fiți în stare să spuneți o vorbă bunăsau să vă jucați cu copilul, deoarece nu mai puteți schița nici un zâmbet, de oboseală sau de suferința la care ați luat parte pe parcursul turei de serviciu? Deși după atâți ani de lucru pe ambulanță, poți spune că te-ai întărit emoțional, lucrurile nu stau chiar așa. Suntem oameni și noi, avem emoții și sentimente care te pătrund și te marchează fără să vrei.
Cum poți să-ți stăpânești lacrimile când ajungi la un accident în care o mamă uită de fractura deschisă pe care o are și își striga neâncetat pe cei doi copii pe care îi descoperi fără semne de viață, încarcerați in vehicul? Ne înghițim lacrimile și ne facem datoria…
Asistenții și ambulanțierii noștri au cărat de nenumărate ori pacienții cu scaunul incomod din dotare, de la etajul patru până la ambulanță. Nu e de mirare că avem mulți colegi care s-au operat de hernie de disc.
Să nu mai vorbim de stresul simțit atunci când te duci la o solicitare aflatăîn așteptare de o oră sau mai multe deoarece nu au fost echipaje libere și numărul solicitărilor depășește numărul resurselor disponibile. Te gândești pe drum cu câtă ostilitate vei fi primit după atâta timp sau poate cu violență. Sunt mulți colegii care au fost agresați verbal, unii chiar fizic. Niciodată nu poți anticipa cu câtă ostilitate vei fi întâmpinat, chiar dacă ai ajuns în doar trei minute la caz…
Aici v-am prezentat o mică parte din misiunile avute și sunt convins că fiecare dintre colegii din țară pot scrie o enciclopedie prezentând cazurile întâmpinate. Acum las la latitudinea dumneavoastră a judeca dacă cei care lucrează la serviciile de ambulanță merită să aibă un regim special vis-a-vis de pensionare, gândindu-văși la celelalte categorii sociale ce beneficiază de condiții asemănătoare de pensionare: polițiștii, pompierii, etc. Câți dintre medicii, asistenții medicali și ambulanțierii/șoferii de la ambulanță, credeți că mai pot face față fizic, emoțional, psihic după 25 de ani în teren și 60 ani vârstă? Pare foarte ușor de pe margine să evaluezi impactul fizic și psihic asupra lucrătorului la ambulanță, dar cei care lucrează efectiv știu ce înseamnă.
De aceea vă solicităm să reflectați asupra Legii privind Statutul personalului profesionist operativ de intervenție din cadrul serviciilor de ambulanță. În același timp vă atragem atenția asupra Legii-Cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice prin aplicarea căreia, în forma adoptată de Senat, contrar promisiunilor Președintelui P.S.D. și a Ministrului Muncii, se va produce o diminuare a veniturilor nete la mai multe categorii de personal, printre care și ambulanțieri.
- Advertisement -
