SIMBOLUL ONOAREI MILITARE Ziua Drapelului National este marcatã pe 26 iunie, iar CARP „Elena Cuza” Bârlad aduce noutãti interesante în aceastã zi. Vor avea loc douã expuneri, sustinute de fosti militari, col. (r) Paul Valerian Timofte, mr.(r) Milutã Moga, col. (r) Mircea Fitcal. De asemenea, va avea loc si un ceremonial religios în Cimitirul „Eternitatea”, la mormântul cãpitanului erou Leonida Nicolau, mort în primul rãzboi mondial, în 1916.
Simbol national, drapelul care i-a însufletit pe români în momente grele de luptã, dar si de bucurie, este sãrbãtorit în fiecare an în 26 iunie. Data a fost aleasã în amintirea zilei când, în timpul Revolutiei de la 1848, tricolorul rosu-galben-albastru a fost adoptat ca simbol al natiunii române. Drapelul României poate fi arborat oricând, fãrã constrângeri, de persoane fizice la domiciliul sau resedinta lor, sau de persoane juridice la sediile acestora.
Comemorarea unui erou bârlãdean, uitat de urmasi…
Cu ocazia zilei de 26 iunie, CARP „Elena Cuza” din Bârlad organizeazã douã actiuni deosebite. Prima actiune începe la orele 9.00, în Cimitirul „Eternitatea” unde va avea loc un ceremonial religios la mârmântul cãpitanului erou Leonida Nicolau, din Regimentul 2 Rosiori, mort în 18 noiembrie 1916, pe câmpul de luptã, decorat cu medaliile „Avântul tãrii” si „Virtutea Militarã”. Despre cãpitanul Leonida Nicolau va expune col. (r) Mircea Fitcal, cel care a si descoperit dintr-o purã întâmplare mormântul eroului Nicolau.
„În toamna anului trecut, împreunã cu proc. Mihai Nicolae, am vrut sã gãsim mormântul gr. Naumescu. Cãutând printre acte si morminte la cimitir, am gãsit un mormânt cu un militar, cu poza îmbrãcat în uniformã de cavalerie, cpt. Leonida Nicola. Nu am gãsit nimic despre el, asa cã am început sã caut date despre acest erou, pe a cãrui cruce scrie cã a murit pe câmpul d eluptã si a fost lãsat într-o uitare desãvârsitã de urmasi. Am aflat cã este bârlãdean, cã a fãcut scoala militarã la Târgoviste, a fost repartizat la Regimentul 2 Rosiori din Bârlad si a participat la toate luptele cu acest Regiment. A murit în 18 noiembrie 1916, dupã sarja de la Prunaru, pentru apãrarea Bucurestiului în bãtãlia cunoscutã a <<Bãtãlia Argesului>>, unde toti cei care au luptat stiau cã vor muri, dar au mers la moarte cu pieptul deschis, apãrând patria. M-a impresionat la acest erou este decorat cu douã medalii foarte importante: Avântul tãrii si Ordinul Steaua României în grad de cavaler cu panglica << Virtutea Militarã>>. El cade în luptã la trei zile dupã sarja de la Prunaru, fiind citat pe ordinul de zi pe 21 noiembrie, cã a decedat. Urmeazã sã cãutãm mai multe date, dupã care vom publica un articol în revista <<Viata Noastrã>> a CARP Bârlad”, a precizat col. (r) Mircea Fitcal.
Expuneri despre drapel
Începând cu orele 11.30, la Sala „A.I.Cuza” apartinând CARP Bârlad, va avea loc expunerea „Patria înainte de toate” sustinutã d emr.(r) prof. Miliutã Moga, care va lansa si un cântec patriotic „Curge Prutul, încet pe valuri”, versurile apartinând prof. Moga iar muzica lui Mihai Cornea. Dupã aceastã expunere, va urma o alta, privind „Drapelul d eluptã-simbol al onoarei si gloriei militare”, sustinutã de col. (r) Paul Valerian Timofte, vicepresedintele Asociatiei Nationale Cultul Eroilor „Regina Maria”.
Istoria drapelului national
Cele trei culori ale tricolorului s-au regãsit pe steaguri sau stindarde încã din vremea lui Stefan cel Mare si Mihai Viteazul. Un astfel de steag, care avea si un însemn grafic care îi reprezenta pe arhanghelii Mihail si Gavril, a apartinut lui Tudor Vladimirescu, conducatorul Revolutiei de la 1821. Steagul a fost ascuns în timpul revolutiei pentru a nu fi capturat, iar dupã ce revolta a fost înabusitã, cãpitanii lui Tudor Vladimirescu au hotãrât arderea lui, si totusi, dupã 60 de ani drapelul a fost gãsit, reconditionat si depus, în urma unei ceremonii speciale, la Casa Armatei din Bucuresti. Istoria Drapelului National începe însã în 1834, când Alexandru Ghica Vodã, domnitorul tãrii Românesti, a obtinut de la otomani învoirea „de a pune steag românesc corãbiilor negustoresti si ostirii”. Steagul pentru corãbii avea douã culori: galben si rosu, iar cel al armatei trei: rosu, galben si albastru si un vultur la mijloc. În timpul Revolutiei de la 1848 Tricolorul a fost adoptat ca simbol al natiunii, iar dupã abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu si instaurarea Guvernului provizoriu de la Bucuresti, a fost promulgat decretul de instituire a Drapelului National. Tricolorul devenea astfel steagul national al tuturor românilor. Culorilor li se atribuia pentru prima datã o semnificatie, rosul semnificã frãtia, galbenul exprimã bogãtia ogoarelor, albastrul semnificã libertatea. Culorile erau împãrtite egal pentru a reprezinta principiul egalitãtii, iar orientarea în sus semnifica verticalitatea.
