Biserica de Lemn “Sf. Nicolae” sat Ivãnesti, comuna Ivãnesti
UNICAT Biserica “Sf. Nicolae” din satul Ivãnesti este una dintre putinele biserici de lemn care are trei turle. Sfânta masã era pe vremuri pe o buturugã de stejar, în 1959 s-a ridicat o troitã, care serveste si pentru oficierea slujbei de Înviere, dupã ce se iese din bisericã, si unde se face aghiazma cu ocazia sãrbãtorilor religioase importante. Biserica are si câteva obiecte foarte valoroase: epitaful de pânzã din 1809, icoanele originale pictate pe lemn, catapeteasma, si o evanghelie datatã 1812 tipãritã la Pesta.
Biserica din cartierul Balica al satului Ivãnesti este contruitã în 1774 din bârne de stejar masiv, lemnul provenind chiar din codrii care, odatã, acopereau dealurile din apropiere. În acea locatie era odatã un schit de cãlugãri, Golgofta, atestat în anul 1681, care tinea de mãnãstirea Fâstâci, ctitoritã de domnitorul Mihai Racovitã. Începând din 1870 schitul a devenit de maici, iar biserica, care are hramul „Sf. Nicolae”, a fost pusã pe temelie de piatrã, ca, mai târziu, în 1907, sã fie schimbat acoperisul de sindrilã cu unul de tablã. Tot la începutul anilor 1870, pe timpul maicii starete Susana, a devenit bisericã de enorie, iar de atunci s-au tinut slujbe fãrã întrerupere. Asezãmânt înalt, este una dintre putinele biserici de lemn care are trei turle. Sfânta masã era pe vremuri pe o buturugã de stejar, în 1959 s-a ridicat o troitã, care serveste si pentru oficierea slujbei de Înviere, dupã ce se iese din bisericã, si unde se face aghiazma cu ocazia sãrbãtorilor religioase importante. Clopotnita, joasã, a fost fãcutã undeva la începutul secolului XX, dar clopotele sunt cele originale. Analogul (suportul pe care stã evanghelia în timpul slujbei), a fost adus din Grecia si este din metal turnat. Se pãstreazã cã obiecte de valoare epitaful de pânzã din 1809, icoanele originale pictate pe lemn, catapeteasma, si o evanghelie datatã 1812 tipãritã la Pesta. Se mai pãstreazã încã stranele originale, foarte bine conservate, iar icoanele de la baza turlei din centru, care are deschidere în interiorul bisericii, sunt oictate pe pânzã.
Elemente arhitecturale, realizate cu mãiestrie
Biserica se remarcã prin mãiestria realizãrii tehnice a sistemului de boltire, a decoratiei interioare si exterioare. De plan dreptunghiular, cu absida altarului pentagonalã, decrosatã, cu trei turle octogonale (adãugate, ulterior), intrare sud, pridvor sustinut de stâlpi crestati. Este construitã din cununi orizontale din bârne de stejar, încheiate în cheotoare dreaptã, pe temelie de piatrã de râu si tãlpoaie de lemn. Interiorul este acoperit cu bolti false cu profil octogonal, pe nervuri decorate în „X”. Baza boltilor si grinzile de sustinere sunt ornamentate cu „dinti de ferestrãu”, motive în „X”, în „torsadã” si „denticule”. Stâlpii despãrtitori dintre naos si pronaos, crestati în acoladã, sunt surmontati de o frizã de balustri care se regãseste si deasupra cafasului. Fatadele sunt împodobite cu un brâu median, asemãnãtor cu cel de la bolti si o frizã de ocnite sub cornisã. Portalul si ancadramentele ferestrelor sunt împodobite cu motive vegetale (vrej), florale si geometrice, realizate în meplat. Acoperisul în patru ape si cel al turlelor de tip baroc se sprijinã pe console cioplite în formã de „cap de cal”. Inscriptiile de datare de deasupra usii pronaosului si de pe fatada de nord sunt scrise în chirilicã. În anuii 1962 – 1965, pridvorul a fost închis cu sticlã pentru a proteja de frig si intemperii credinciosii. În ultimii ani s-a refãcut bagdadina (partea a coperisului de sub streasinã) exterioarã si s-a turnat bordurã de ciment în jurul bisericii, bordurã care chiar în aceste zile este înãltatã pentru a proteja baza locasului. Se doreste înlocuirea tablei de pe acoperis, dar se asteaptã aprobarea episcopiei, necesarã în cazul monumentelor de patrimoniu cum este cazul bisericii de la Balica.
Ca mãrturii de epocã, se mai pãstreazã usa de stejar cu sistemul de închidere originar, feroneria de la sistemul de iluminat din fata altarului si iconostasul, secolele XVIII-XIX, ulei pe lemn. Cartea veche de cult este depozitatã la Muzeul eparhial din Husi.
Pânã prin 1970, în zilele de Paste, era obiceiul ca tineretul sã petreacã mergând prin tot satul, de la casã la casã, însotit de fanfara de la Valea Mare, dar acest obicei a dispãrut, poate mai ales pentru cã fanfara a devenit tot mai cunoscutã si solicitatã la diverse evenimente sau manifestãri artistice.
