Aderarea la Schengen, un obiectiv prevăzut pentru 2011, a fost amânată pentru 2012, ca urmare a opoziţiei unor state membre faţă de acceptarea României şi a Bulgariei în spaţiul european de liberă circulaţie.
Şeful Departamentului Schengen din Ministerul Administraţiei şi Internelor (MAI), Marian Tutilescu, declara, în noiembrie, că şansele României de a adera la Schengen anul viitor sunt foarte mari – ”80-90%. (…) În trepte”, apreciind că schimbarea de poziţie a Finlandei – unul dintre statele care s-au opus intrării României şi Bulgariei – reprezintă ”un pas înainte”, iar opoziţia manifestată în continuare de Olanda este generată de ”situaţia politică internă, extrem de complicată”.
Publicarea raportului pe justiţie va avea loc în februarie 2012 şi o posibilă decizie ar putea fi luată în martie, când responsabilii de la Bruxelles ar putea decide ridicarea controalelor la frontierele aeriene şi maritime pentru România şi Bulgaria, ca prim pas al aderării la Schengen.
Decizia de extindere a spaţiului Schengen trebuie adoptată cu unanimitate de miniştrii de interne ai statelor membre, reuniţi în Consiliul Justiţie şi Afaceri Interne (JAI).
Prevăzută iniţial pentru luna martie 2011, aderarea României şi a Bulgariei la spaţiul european de liberă circulaţie a înregistrat o primă amânare din cauza deficienţelor înregistrate de Bulgaria în securizarea graniţei terestre, mai ales a celei cu Turcia. După remedierea problemelor şi o nouă vizită de evaluare în Bulgaria a experţilor europeni, grupul de lucru pentru evaluare Schengen (Sch-EVAL) a adoptat, la finalul lunii martie, şi ultimul raport din seria celor care confirmau pregătirea tehnică a celor două ţări pentru intrarea în Schengen.
O declaraţie a ministrului ungar de Interne, Sandor Pinter, combătută şi criticată de autorităţile de la Bucureşti, a dat primele semne că intrarea în Spaţiul Schengen a României şi Bulgariei ar putea fi amânată.
Aderarea României şi Bulgariei la spaţiul Schengen va fi amânată faţă de data stabilită, 31 martie 2011, a indicat atunci ministrul ungar de Interne Sandor Pinter, a cărui ţară a preluat, la 1 ianuarie 2011, preşedinţia prin rotaţie a Uniunii Europene, citat de agenţia germană DPA.
Pinter declara, la începutul lui ianuarie, că ”zarurile” ar fi deja aruncate: ambele ţări trebuie să mai îndeplinească „unele sarcini”, motiv pentru care ”nu pot accede în spaţiul Schengen în această primăvară”.
El spunea că ar trebui „până în luna iunie (n.r. 2011) să fie clar ce sarcini mai trebuie să îndeplinească România şi Bulgaria”, după care cel mai apropiat termen ce poate intra în discuţie este luna octombrie.
Totuşi, nici ”termenul cel mai apropiat” prevăzut de Pinter nu a făcut ca România să intre în spaţiul Schengen. Secretarul de stat în MAI Marian Tutilescu declara, la acea vreme, că pentru România o problemă ar putea fi ”timpul” şi procedurile parlamentare, admiţând că nu este exclus ca ţara noastră să întâmpine dificultăţi din cauza Mecanismului de Control şi Verificare (MCV).
Franţa a solicitat, în luna ianuarie, ”rezervă de examinare” pentru raportul SIS/SIRENE, dar nu a cerut României informaţii suplimentare. Grupul de lucru pentru evaluare Schengen a dezbătut, la 14 ianuarie, raportul României pe SIS/SIRENE şi două rapoarte pentru Bulgaria – unul pentru frontierele terestre şi celălalt pentru SIS/SIRENE – fără a adopta însă niciun document.
La 28 ianuarie, Franţa a ridicat rezerva de examinare a raportului României pe SIS/SIRENE şi ţara noastră a încheiat procesul de evaluare tehnică prin aprobarea tuturor celor opt rapoarte de evaluare.
Extinderea spaţiului Schengen urma să fie discutată de miniştrii de interne, la Luxemburg, la reuniunea din 9 iunie, după ce cu o zi înainte plenul Parlamentului European îşi dăduse deja avizul pozitiv – prin votarea Raportului privind aderarea României şi Bulgariei la Spaţiul Schengen. Documentul a fost redactat de portughezul Carlos Coelho şi s-a bucurat de o largă susţinere în PE: 487 voturi pentru, 77 voturi împotrivă şi 29 de abţineri. După eliminarea reticenţelor exprimate de Franţa şi Germania, surpriza pentru Bucureşti şi Sofia a apărut cu câteva săptămâni înaintea reuniunii de la Luxemburg din partea Olandei. Aceasta şi-a explicat public opoziţia vehementă faţă de aderarea celor două ţări la Schengen prin rezultatele insuficiente obţinute de România şi Bulgaria în lupta împotriva corupţiei şi a criminalităţii organizate.
În aceste condiţii, lipsa unor rezultate notabile la Consiliul JAI din 9 iunie nu a mai mirat pe nimeni.
Totuşi, un aspect relativ pozitiv al reuniunii de la Luxemburg din luna iunie a fost faptul că s-a decis ca dosarul Schengen să revină pe agenda Consiliului JAI ”nu mai târziu de luna septembrie”. Cum în luna iulie, prima din mandatul preşedinţiei poloneze a Consiliului UE, reuniunile ministeriale – indiferent de domeniu – au avut caracter informal, dosarul extinderii Schengen a fost inclus pe agenda Consiliului JAI din 22 septembrie, de la Bruxelles.
Preşedinţia poloneză a Consiliului UE, în care România şi Bulgaria au găsit un sprijin solid, a propus o soluţie de compromis: aderarea în două etape – mai întâi cu graniţele aeriene şi maritime, în luna martie 2012, iar apoi cu cele terestre, după luna iulie a anului viitor.
De această dată, opoziţia din partea Olandei a fost consolidată de cea a Finlandei, cele două ţări respingând ideea aderării în două etape şi susţinând că o decizie privind extinderea Schengen este condiţionată de concluziile rapoartelor elaborate de Comisia Europeană în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV). Primul astfel de raport, unul intermediar, este aşteptat la începutul lunii februarie 2012.
La reuniunea Consiliului JAI din 22 septembrie 2011 nu s-a obţinut unanimitatea necesară adoptării deciziei de eliminare a controalelor la frontierele interne, iar preşedinţia poloneză a amânat votul.
Cu toate demersurile autorităţilor române, singura care şi-a schimbat ulterior poziţia a fost Finlanda, Olanda invocând corupţia şi criminalitatea din România. Ministrul de interne din Finlanda, Paivi Rasanen, a anunţat că este de acord cu intrarea României în Schengen, în două etape: mai întâi cu frontierele maritime şi aeriene, iar apoi cu cele terestre.
Lipsa de flexibilitate a Olandei a determinat ca subiectul extinderii Schengen să fie discutat de liderii ”Celor 27” la Consiliul European din 23 octombrie, în pofida agendei eminamente economice a acestei reuniuni.
La finalul summitului, preşedintele Herman Van Rompuy a declarat că subiectul urma să fie inclus în agenda Consiliului European de iarnă, dacă nu se reuşeşte cel puţin stabilirea unui calendar.
Extinderea spaţiului Schengen a figurat ca punct pe agenda summitului european din 8-9 decembrie. În concluziile reuniunii s-a cerut ca o decizie privind extinderea Schengen să fie adoptată cât mai curând posibil, ţinând cont de faptul că toate condiţiile juridice necesare aderării au fost îndeplinite de România şi Bulgaria.
”Reamintind discuţiile sale din iunie şi octombrie 2011, Consiliul European ia notă că toate condiţiile juridice au fost îndeplinite pentru a fi luată o decizie privind aderarea Bulgariei şi României. El cere Consiliului (JAI – n.r.) să adopte această decizie cât mai curând posibil. Dacă este necesar, Consiliul European va reveni la această chestiune la reuniunea sa din martie 2012”, menţionau concluziile Consiliului European de iarnă.
Astfel, deşi nu figura pe agenda reuniunii din 13 decembrie a Consiliului JAI, extinderea spaţiului Schengen prin aderarea României şi a Bulgariei a fost inclusă în ultimul moment. Reuniunea nu a adus însă nimic nou, ci doar o reconfirmare a poziţiei inflexibile a Olandei.
Purtătorul de cuvânt al Ministerului olandez al Imigraţiei şi Azilului, Eijk van der Sander, a declarat recent într-un interviu, că Olanda aşteaptă două rapoarte ale Comisiei Europene referitoare la progresele României în lupta anticorupţie, înainte de a lua în calcul o eventuală schimbare a poziţiei sale privind extinderea Schengen.
„Va fi un raport intermediar în februarie, apoi unul în vară, care va fi un round-up al celor cinci ani trecuţi de la aderare. Dacă aceste rapoarte vor fi pozitive, putem privi înainte”, a spus el.
Oficialul olandez a mai menţionat că „pentru Olanda, este necesar să existe un raport pozitiv în ceea ce priveşte lupta împotriva corupţiei şi a criminalităţii organizate, astfel încât pe baza raportului MCV să avem încredere în schimbările din România şi să facem un pas înainte în privinţa procesului de aderare la Schengen”.
În ceea ce o priveşte, România a afirmat că opoziţia Olandei faţă de aderarea la spaţiul Schengen este dictată exclusiv de considerente de politică internă, în contextul în care este cunoscut faptul că guvernul minoritar de la Haga este sprijinit de un partid de extremă-dreapta cu un program xenofob.
Din spaţiul Schengen fac parte 26 de state – 22 din cele 27 membre ale UE (fără România, Bulgaria, Cipru, Irlanda şi Marea Britanie) plus Islanda, Norvegia, Elveţia şi Liechtenstein, acesta din urmă fiind şi cel mai nou membru, de la 19 decembrie.
Spaţiul Schengen a fost fondat în 14 iunie 1985, când Belgia, Franţa, Germania, Luxemburg şi Olanda au semnat Acordul Schengen. După cinci ani, prin Convenţia Schengen s-au decis modalităţile în care să fie pusă în practică desfiinţarea controalelor la graniţele interne Schengen şi au fost stabilite o serie de măsuri necesare pentru consolidarea controalelor la graniţele externe.
AGERPRES.ro
