Specialişti în mediere culturală nu avem, de format nu vrem să ne batem capul cu asta, că e investiţie pe termen lung şi nu e rentabilă electoral, fonduri pentru aşa ceva cu atât mai puţin. Şi ce dacă la Timişoara s-a putut? Au avut bani prin Capitala culturii, treaba lor. Când vorbim de artă contemporană în spaţiul public ieşean, e mai simplu să scuipăm în sân, să ne facem cruce şi să arătăm cu degetul nu pe cei fără dinţi, ci pe cei fără simţ estetic. Cei neduşi prin muzee şi galerii, care n-ar pune mâna pe un album de artă şi nu călătoresc în ţări mai civilizate, unde ar avea o groază de repere vizuale care i-ar face să se raporteze diferit la ce nu le place.
Ce rost ar mai avea să mă pronunţ acum vizavi de Hidra, o lucrare figurativă, care nu prezintă vreo dificultate de interpretare? Speţa e asemănătoare – fără reacţiile viscerale şi vandalizare, evident – cu cea a monumentului comemorativ dedicat cuplului Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca, despre care am scris, la începutul anului, tot în paginile acestui ziar. În acel caz, copacul harpiilor, unde sunt reprezentaţi figuri de securişti (printre care şi Constantin Bălăceanu-Stolnici, cunoscutul academician dovedit colaborator), a fost principala sursă de revoltă sau persiflare a realizării artistice. Intuiesc că reacţiile ostile vin din angoasa unor cetăţeni în momentul în care sunt confruntaţi cu lucrări care mizează şi pe alte categorii ale esteticului în afara frumosului (Etienne Souriau a propus nu mai puţin de 24, supuse polarizării dintre principalele două, adică frumosul şi grotescul, printre care: satiric, caricatural, ironic, comic, pitoresc, graţios, dramatic etc.)…https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/un-avocat-din-iasi-a-facut-plangere-impotriva-hidrei-a-suntem-90-ortodocsia-ce-spune-managerul-cultural-george-plesu-despre-opera–376392.html
