Lacrimile pãrintelui, ajutor pentru necãjitii Vasluiului
PELERINAJ… În toatã istoria lui, satul Puscasi nu a mai fost atât de vizitat asa cum este în aceste zile. Preoti si cãlugãri de la diferite mãnãstiri din tarã, pelerini din toate colturile tãrii vin sã-si gãseascã linistea sufleteascã în micutul sat vasluian. Pentru localnici, ceea ce se întâmplã de când icoana pãrintelui Arsenie Boca a început sã lãcrimeze reprezintã doar motiv de bucurie. “Niciodatã n-am mai vãzut atâtia oameni la noi în sat. Când vedem cã lumea pleacã fericitã de aici, împlinitã cã a ajuns sã se roage la icoana sfântului, si noi ne bucurãm. Prin minunea petrecutã aici, Puscasiul a fost pusã pe harta pelerinajului de la noi din tarã.” ne-a spus Gheorghe Motãu, cel care a construit troita în care se aflã icoana care lãcrimeazã.
La curba din drumul principal spre cel care duce troitã, ieri, un paznic angajat de Primãria comunei Puscasi filtra cu privirea pe toti cei care mergeau sã se închine. La doi metri depãrtare, de partea cealaltã a drumului, o dubã de jandarmi si o masinã de Politie se asigurau cã autoritatea paznicului nu este stirbitã în nici un moment. “N-am avut nici un fel de probleme pânã acum si nici nu cred cã vom avea. Lumea e linistitã, vine sã se roage aici, de asta si noi stãm mai la depãrtare.” ne-a zis paznicul în timp ce ne îndreptam spre troitã. Pe drum, ne întâlnim cu un pusti de vreo 12-13 ani, care sperã sã dea lovitura vietii lui în aceste zile. Vinde lãcrãmioare cu un leu buchetul, iar pentru a fi mai convingãtor, a fost dispus sã renunte la cercelul din urechea stângã. “Abia acum mã duc si eu. Lumea cumpãrã, cã pune acolo, la icoanã. Nu vreti si voi un buchet ? “ ne întreabã tânãrul. Îl refuzãm politicos si ne continuãm drumul spre icoanã. Ca ieri, niciodatã n-au mai fost asa multe masini venite din alte judete, iar tanti Veronica, cea în curtea cãreia a fost construitã troita, ne confirmã acest lucru. “ Multã lume, mamã. Pânã acum n-am mai vãzut asa multi oameni. Au venit din toatã tara sã se roage, la noi, aici, în sat. Ce mândrie pentru noi. Sfântul s-a uitat si la necãjitii din Puscasi. “Masini din Bucuresti, Iasi, Galati, Prahova, Brasov, Neamt, Bacãu, Constanta, Suceava, Botosani si multe alte judete au paralizat ieri circulatia în sat. De la bisericã si pânã la troitã, pe o distantã de mai bine de un kilometru, nu mai aveai loc sã arunci un ac. Cu cât ne apropiem de troitã, forfota creste. Ajunsi la locul unde icoana si-a gãsit casa, dãm peste o mare de oameni. Peste 300 de credinciosi formeazã un rând care, asa cum spunea si tanti Veronica, pãnã ieri n-a mai fost. Un amalgam de credinciosi din care puteai sã extragi oricând persoane grav bolnave, tineri cu speranta în suflet, pãrinti veniti cu copiii, cu totii se rugau la icoana pãrintelui Arsenie Boca pentru înfãptuirea minunilor. “Am venit din Piatra-Neamt. Sunt bolnavã de diabet si, stând la rând, mi s-a fãcut rãu. Oamenii m-au înteles si m-au lãsat sã intru la Sfântul Arsenie Boca. M-am rugat în primul rând pentru sãnãtate. Acum îmi astept sotul care, si el, trebuie sã intre la icoanã. S-a meritat pe deplin drumul, în acest moment simt o liniste sufleteascã. Cu sperantã, cred cã vizita la icoanã mã va face mai sãnãtoasã.” ne-a declarat una dintre pelerinele prezente ieri la troitã. Pentru a-i ajuta pe credinciosi sã depãseascã mai usor timpul de stat la coadã, biserica din sat a instalat, începând de ieri, o boxã deasupra troitei, din care se aude muzicã bisericeascã. Soarele arzãtor si coada foarte mare aduce si primele neîntelegeri între cei care asteaptã la rând. Motivând cã e grav bolnavã si nu poate sta mult timp în soare, o bunicã încearcã sã-si scurteze drumul spre icoanã, însã fãrã prea mult succes. “Mamaie, stai la rând ca noi toti. Eu stau de douã ore la coadã, matale vii acum si vrei sã intri ?” îi spune un tânãr bãtrânei. Dupã trei minute, acelasi tânãr care, din câte se pare avea rol de coordonator al rândului, îsi reparã greseala, permitându-i atât bãtrânei cât si unei mame cu un copil sã intre înaintea celorlalti. Lucruri mici ,dar care te fac sã crezi cã pãrintele Arsenie Boca chiar e acolo, cu credinciosii. “ A lãcrimat si miercuri si vineri. A venit si preotul din sat si a vãzut. A zis. cã, într-adevãr e minune. Acum asteptãm sã vedem ce zic preotii de la Bucuresti, pentru cã, din câte am înteles, vor avea o sedintã pe tema asta zilele urmãtoare. Din ce am auzit si noi, îl vor canoniza pe Sfântul Pãrinte Arsenie Boca” ne-a declarat nea Gheorghe Motãu, cel care a construit troita în care se aflã icoana care lãcrimeazã.
Hram pentru credinciosii veniti la icoanã
Familia Motãu este cunoscutã în satul Puscasi pentru ajutorul acordat bisericii de-a lungul timpului. “ Sunt o familie cu credintã în Dumnezeu. Tatãl lui nea Gheorghe a fost consilier al bisericii, aici, în Puscasi. Nea Gheorghe, la rândul lui, a ajutat foarte mult biserica. A construit clopotnita de la bisericã, a cumpãrat haine preotesti preotului din sat, merge la bisericã în fiecare duminicã si de fiecare datã când e sãrbãtoare. Bãiatul lui, Claudiu, cel care a adus icoana de la mãnãstirea Lainici, este la fel de credincios. Împreunã cu familia tine toate posturile si merge la bisericã tot timpul. Nu din întâmplare s-a arãtat minunea asta la ei în curte. Sunt oameni care cred în Dumnezeu iar ceea ce s-a întâmplat zilele astea, cu sigurantã, le va întãri si mai mult credinta. Ca sã vã dati seama ce fel de oameni sunt, zilele trecute, familia Motãu a fãcut un hram. pe cheltuiala lor au gãtit 500 de sarmale pe care le-au împãrtit credinciosilor veniti sã se roage. Au dat câte patru sarmale si douã felii de pâine fiecãrui credincios. Vã dati seama ce bucurie a fost. În astfel de momente îti dai seama cum lucreazã Dumnezeu.” ne-a zis Valentin, unul dintre cei care pânã ieri, n-au crezut pânã n-au vãzut.
