O NOUÃ PELICULÃ… Bogdan Stamatin, chitaristul trupei Replace, debuteazã în lumea filmului. Si nu oriunde, ci la Vaslui. Acesta va filma, în comuna Bogdãnesti, primul sãu scurt metraj. Se va numi “O sãptãmânã maxim douã” si va spune povestea unui bãrbat de 40 ani, pe nume Ilie, care se întoarce acasã din strãinãtate fãrã niciun plan de viitor. Actorii vor juca pro-bono, iar echipa de filmare va fi cazatã “în sat, pe la vecini”. Însã pentru cã un astfel de proiect presupune si alte costuri, de la transport si mâncare pânã la sunetisti si înscrierea peliculei la festivaluri, realizatorul viitorului film a lansat o campanie de strângere de fonduri pe platforma indiegogo.com.
Cine este Bogdan Stamatin, ce a fãcut pânã acum si cum a apãrut ideea filmului, cititi în rândurile urmãtoare. Tânãrul are 38 ani, s-a nãscut si a crescut în Câmpulung Moldovenesc, însã o parte dintre vacante si le-a petrecut în Bogdãnesti, la bunica de pe partea tatãlui. De altfel, si aceasta, la 90 ani, va apãrea în film. “Dacã ai ajuns pe pagina asta înseamnã cã poate ne cunoastem. Fie de prin Bucuresti, unde-am lucrat ceva ani buni ca fotoreporter, sau poate din Danemarca, sau de ce nu din India, unde-am fãcut un master de scenografie. Sau poate de pe-acasã, de la Câmpulung Film Fest, festivalul comparativ de film pe care-l organizez împreunã cu alti amici în fiecare varã, la Câmpulung Moldovenesc. Dacã nici de-acolo, atunci sã mã prezint. Numele meu e Bogdan Stamatin si peste douã sãptãmâni încep filmãrile la un film de scurt metraj. E primul. Am început sã-l scriu în ianuarie si acum i-a venit sorocul. Îl turnãm la Bogdãnesti, în judetul Vaslui (la bunicã-mea acasã, care la 90 de ani o sã joace si ea). Peisajele aurii ale dealurilor când se lasã toamna au o expresivitate care m-a ametit dintotdeauna si dupã multi ani mi-am dat seama cã dacã e sã fac ceva autentic pe bune – trebuie sã o fac într-un loc pe care-l înteleg si cu care am o relatie emotionalã. În plus, tema filmului – revenirea din strãinãtate, sperantele si fanteziile pe care le înnozi în primele zile dupã ce ajungi acasã – mi-e tare familiarã. Am plecat din România prima datã în 2011 si stiu bine cum la fiecare reîntoarcere inventam celor din jur niste aiureli totale despre succesul meu fãrã seamãn, despre mãretele planuri de viitor, doar-doar m-oi simti mai cocos“, scrie Bogdan Stamatin, în descrierea campaniei crowdfunding de pe platforma indiegogo.com.
“Vom da satului ãstuia, Bogdãnesti din judetul Vaslui, o întâmplare nemaiîntâmplatã”
“Bun, acum dã-mi voie sã-ti zic la ce ne trebuie banii ãstia pentru care facem campania. Filmul o sã fie co-produs de MANEKINO FILM, iar prietenii de-acolo, directorul de imagine Marius Iacob si producãtoarea Corina Gliga vor aduce la filmãri toatã experienta lor profesionalã, treabã priceless. Si da, la tarã costurile sunt mici (echipa o sã doarmã prin sat, pe la vecini) si noi sperãm c-o sã dãm gata filmãrile în cinci zile. Dar… O parte din noi lucreazã pro bono. Marius si Corina vor aduce echipament profesional de filmare si vor munci gratis. Actorii principali, la fel, vor munci gratis. Dar, pe alti membri ai echipei si-ai distributiei, trebuie sã-i plãtim dacã vrem sã iasã treaba cum trebuie”, mai scrie tânãrul. Costurile la care face referire (pentru cinci zile) sunt: sunetistul – 500 euro, asistentul bun la toate (care stie si ce-nseamnã temperaturã de culoare, care-i obiectivul de 50, cu ce solutii sã dai un lemn ca sã parã vechi etc.) – 200 euro, transportul (echipament si oameni) – 250 euro, mâncarea – 250 euro, actori neprofesionisti din sat – 100 euro, corectia de culoare – 150 euro, exportul final – 300 euro, înscrierea în festivaluri – 250 euro. În total, 2.000 euro. “Dacã strângem mai putini bani, o sã strângem cureaua mai mult. Dacã strângem mai mult, o sã-l înscriem la cât mai multe festivaluri. Ce dãm la schimb? Multumiri? Check. Iubire? Este. Credit-uri pe genericul de final? Normal! Mai mult de-atât însã, noi toti, voi si noi, dãm satului ãstuia, Bogdãnesti din judetul Vaslui, o întâmplare nemaiântâmplatã. Care cine stie ce-o sã sãdeascã, în mintea si sufletul cãrui copil de pe ulitã?”, spune Bogdan Stamatin.
Povestea filmului “O sãptãmânã maxim douã”
Dupã trei ani la muncã în Franta, Ilie, un bãrbat pe la patruzeci de ani, se reîntoarce în satul natal din estul României, fãrã niciun plan pentru ce va face mai departe. Nici familia sa, nici ceilalti sãteni nu stiu asta însã, iar Ilie nu-i încã pregãtit sã spunã adevãrul de fricã sã nu fie vãzut ca un ratat care se întoarce acasã cu coada-ntre picioare. Pe de altã parte, admiratia si invidia cu care-l privesc cei din jur îl încântã, îi hrãnesc orgoliul si veselia întoarcerii. Întrebãrile însã nu întârzie. De ce s-a întors? Cât stã acasã de data asta? Si unde e Cristi, fratele sãu care n-a venit sã-l întâmpine? Povestea urmãreste prima zi a întoarcerii lui Ilie acasã, în care bãrbatul inventeazã mereu alte rãspunsuri în functie de asteptãrile vecinilor, familiei sau fostei iubite. Pe mãsurã ce orele trec si adevãrul devine un caleidoscop, entuziasmul lui Ilie se dizolvã în amarul mai multor beri iar planul pentru a doua zi e tot mai neclar.
