ISTORIC…A doua ca vechime, dupã Biserica “Sf. Ioan Botezãtorul”, Biserica cu hramul ‘’Adormirea Maicii Domnului’’ (Uspenia), aflatã în centrul municipiului Vaslui, devine neîncãpãtoare în fiecare duminicã si de sãrbãtori, numãrul enoriasilor care aleg sã se roage în acest lãcas de cult fiind foarte mare. Cu o istorie bogatã, biserica a fost mentionatã pentru prima datã într-o carte domneascã a lui Miron Barnovschi Movilã, la 30 iulie 1628 (7136), prin care Biserica Uspenia din Vaslui se închina Mãnãstirii Zograful de la Muntele Athos.
În documentul dat din Iasi se precizeazã cã aceastã bisericã “o a fost întocmit si o au fost fãcut pe ea mãnãstire niste oameni din Vaslui anume Cioban Sin Pantea si Onil si Mihail, unde iaste hram Adormirea prea sfintei nãscãtoare Dumnezeu, cu mori în apa Vasluiului si cu grãdini la fântâna Rãului si cu locuri de prisãci la obârsia Baltei (Bustei) si la Timotei cu poeni, aceste am dat si am închinat Dnia me la sfânta mãnãstire Zugrafu… care-i în sfântul munte Athosului…”. Doi ani mai târziu, la 2 aprilie 1630, domnul Moldovei, Alexandru Radu Voevod, miluieste Mãnãstirea Uspenia cu o vie din fata târgului, cu livezi si loc de cramã, toate apartinând domniei. La 8 august 1630, din nou alt domnitor, Moise Moghilã, care fusese si pârcãlab de Vaslui, miluieste biserica cu vii, livezi si crame care au fost drepte domnesti. În secolul al XIX-lea, începând chiar cu anul 1800, hatmanul Costache Ghica a rãmas sã stãpâneascã, din 12 februarie 1804, proprietãtile bisericii ‘’Adormirea Maicii Domnului’’ din Vaslui, si anume: grãdini de la fântâna Rãului, cu locuri de prisãci în obârsia Bustii. Din inscriptia pãstratã în pronaosul bisericii reies urmãtoarele: ‘’Pe acest (loc)as a existat o bisericã de lemn lucratã de credinciosii Ciobanu Onilã si Mihãilã din Vaslui ce au fost complet mistuitã de foc în 1859. În acelasi an binecredinciosul boier si crestin Neculai Chiriac Hagiu din Vaslui începe ridicarea acestui lãcas cu a sa cheltuialã, dar maore. Nepotul sãu, Dimitrie Castroian, continuã lucrarea si o terminã în 1860. Din averea mosului sãu, sfântul lãcas a fost reparat de mai multe ori, iar dupã marele cutremur de groazã, din noaptea de 10 noiembrie 1940, a fost consolidat, reparatã pictura si eliberat de casele si maghernitele ce-l sufocau. Aceeasi lucrare a primit-o si clopotnita. Cheltuiala a fost suportatã de crestinii vasluieni si autoritãtile locale. Redeschiderea s-a fãcut în ziua hramului, la 15 august 1943, aflându-se în plin rãzboi.” Din documnetele existente se cunoaste cã Neculai Chiriac Hagiu (Hagioglu) era grec, nãscut în Bucovina, devenit la Vaslui un mare boier filantrop. Împreunã cu polcovniceasca Elena Subin, proprietara târgului Vaslui, a înfiintat în anul 1841 prima scoalã primarã publicã, iar în anul 1852, împreunã cu banul Dimitrie Drãghici, a înfiintat primul spital din Vaslui. Dumitru Castroian, nepotul lui Neculai Chiriac Hagiu, a avut functia de secretar si a continuat actiunile filantropice ale mosului sãu: a donat 50.000 lei pentru înfiintarea Spitalului din Husi, a terminat biserica din Vaslui cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, în anul 1860. Printre cãrtile de pret existente la bisericã este o Evanghelie tipãritã la Mãnãstirea Neamt, în anul 1821, pe timpul cãimãcãniei mitropolitului Veniamin Costachi. Evanghelia a fost cumpãratã de la pãrintele Luca Neamtu, la 19 ianuarie 1826, de cãtre Ghoergje Botezat din târgul Vaslui, care a plãtit 100 de lei. Cartea bisericeascã a rezistat incendiului din anul 1859, când biserica, fiind de lemn si înconjurate de dughene si maghernite, a ars pânã la temelii. În anul 1866 Evanghelia a fost îmbrãcatã în catifea rosie si ferecatã în argint curat, în sumã de 267 dramuri, de cãtre robul lui Dumnezeu Ion Popovici cu ale sale sotii Ruxandra si Maria. Lucrarea a costat 763 de lei si a fost executatã de Constantin Argintaru din Iasi. Printre ctitorii, din anul 1866, se numãrã preotul Constantin Maria cu presvitera Elena, Ion Bãlasa, Dumitru Aftinoaie din Vaslui. Dupã Primul Rãzboi Mondial biserica a fost refãcutã si pictatã, cu cheltuiala credinciosilor vasluieni. O reusitã picturã de mari dimensiuni, care înfãtiseazã “Nunta de la Cana Galileii”, s-a realizat cu cheltuiala sotilor Constantin Tãnase, marele nostru actor, si Virginia Tãnase. Venind în fruntea urbei, primarul General de Divizie Ion Rãscanu, un mare credincios si sufletist, a reusit, pânã în anul 1943, sã înlãture urmãrile cutremurului din 1940 si sã consolideze biserica si clopotnita, preot fiind Gheorghe Târnoveanu. Pictura bisericii a fost realizatã de Sebastian Constantinescu (1940), Constantin Blendea (1980) si Constantin Nitulescu (1990).
Dupã o lungã reabilitare, biserica a fost resfintitã în anul 2013
O resfintire a sfântului lãcas a avut loc în anul 1981, de cãtre Preasfintitul Pãrinte Eftimie, Episcopul Eparhiei Romanului si Husilor, prin strãdania P.C. Protoiereu, preot Vasile Ulea si a preotului slujitor Vasile Lupu. Apoi, în luna mai a anului 2013 a avut loc o nouã resfintire, dupã o lungã reabilitare. Aceasta a cuprins lucrãri la biserica parohialã, la turnul clopotnitã si construirea unui ansamblu ecleziastic. Astfel, prin strãdania preotilor slujitori ai bisericii, Vasile Pârcãlabu si Cãtãlin Mirciu, si cu fonduri donate de enoriasi, inclusiv de oameni cu dare de mânã care au dorit astfel sã facã un act de sfiintenie, si cu ajutorul Centrului Eparhial Husi, s-a reusit ca, la biserica parohialã sã se înlocuiascã dusumelele vechi cu pardosealã din marmurã, asigurându-se si încãlzirea prin pardosealã, înlocuirea Sfintei Mese cu alta de marmurã, dar si dotarea cu mobilier bisericesc, strãni si iconostase, sculpturã în stejar, restaurarea picturii, prin pãstrarea originalitãtii, inclusiv în Sfântul Altar, dar si restaurarea si conservarea catapeteasmei originale. În plus, au fost înlocuite usile si ferestrele vechi cu altele noi, din termopan si ornarea lor cu folie de vitralii, a acoperisului vechi cu tablã trecutã prin baie de cupru si împodobirea bisericii cu Sfinte Cruci din inox aurit. În acesti ani, tot prin strãdania enoriasilor, au fost executate reparatii exterioare ale bisericii, suflarea cu praf de marmurã si pictura exterioarã, dar si spavarea incintei si a spatiului vital bisericii cu pavele de trafic greu. Clopotnita originalã a suferit si ea, la rândul ei, lucrãri de consolidare prin reparatii capitale, inclusiv cãmãsuirea cu plasã sudatã în vederea cresterii rezistentei, înlocuirea sarpantei si acoperisului si a vechii tencuieli cu alta nouã, din praf de marmurã. Prin strãdania si sub supravegherea pãrintelui Vasile Pârcãlabu, s-a reusit construirea unui Ansamblu Ecleziastic, format din biblioteca parohialã, capela funerarã si sala prãznicarã, ultimele douã pictate în tehnica “fresco”, cu douã catafalcuri frigorifice si bucãtãrie proprie utilatã, spre folosul enoriasilor.
