OMAGIU… Generalul Ioan Rãscanu, fost primar al Vasluiului, a fost comemorat, ieri, la 140 de ani de la nasterea sa. Evenimentul a avut loc la bustul acestuia de lângã Goscom si i-a avut printre invitati pe primarul Vasile Pavãl, doctorul Valeriu Lupu, sculptorul Gheorghe Alupoaei, realizatorul bustului, precum si multi alti vasluieni care au vrut sã-i aducã un omagiu. Acestia au depus flori si au vorbit despre meritele generalului si omului politic Ioan Rãscanu.
Generalul Ioan Rãscanu reprezintã un model demn de apreciat, atât din perspectiva umanã, cât si din cea profesionalã, calitãti care s-au îmbinat fericit în timpul vietii sale si care s-au legat irevocabil de municipiul Vaslui. S-a nãscut pe 14 ianuarie 1874, în orasul Cahul, provenind dintr-o ramurã a unei importante familii boieresti, fiul lui Elefterie si al Elenei Rãscanu. La scurt timp, probabil dupã anexarea sudului Basarabiei la Imperiul Tarist, pãrintii sãi se mutã la Vaslui, unde se angajeazã în calitate de profesori la Scoala nr. 1 de bãieti din municipiu. Dupã scoala primarã, Ioan Rãscanu urmeazã mai multe institutii de învãtãmânt militare: Scoala de ofiteri (1891-1893), Scoala de artilerie si geniu din Bucuresti (1895-1897), precum si Scoala Superioarã de Rãzboi (1898-1900). A parcurs toate treptele ierarhice, pânã la cea de general. S-a distins ca strateg în luptele de la Mãrãsesti si, apoi, a participat la mentinerea ordinii administrative în Basarabia, dupã unirea cu România. Generalul-locotenent Ioan Rãscanu a fost atasat militar la Berlin (1907-1911), ofiter de legãturã cu Statul Major Francez în 1916, comandant de brigadã în bãtãlia de la Mãrãsesti în 1917, secretar general al Ministerului Apãrãrii (1918-1919), de douã ori ministru al Apãrãrii Nationale (27 septembrie 1919-1 martie 1920 si 12 martie 1920-15 decembrie 1921), primar al Bucurestiului (octombrie 1942 – august 1944) si al Vasluiului (1938-1942). Ministru al Apãrãrii, în guvernele care au venit la putere dupã Unire, Ioan Rãscanu a fost arestat în 1950, ca fost demnitar interbelic, si încarcerat la Sighet, unde a murit la 25 februarie 1952, la vârsta de 78 de ani.
