Miresmele au fost primele care mi-au dat binete. Trandafiri, iarba, menta… Un amestec care imi aminteste de casa bunicilor. Apoi, când a ajuns la mine si mirosul de gogosi, gata, mi-am zis, sunt in raiul copilariei mele. Intrasem in Satul Seniorilor Milly, un asezamânt pentru vârstnici situat in Buhusi, la doi pasi de padurea Runc, deschis in anul 2013 de Fundatia de Sprijin Comunitar. M-am dezmeticit repede si i-am descoperit pe locatari.
E dimineata, e liniste, e bine, iar batrâneii stau afara, la aer, pe terase sau in chioscurile din lemn. Casele – rustice pe dinafara, cu un aer patriarhal, dar moderne si confortabile in interior – gazduiesc 51 de seniori, multi dintre ei trecuti de 80 de ani. Fiecare are povestea lui, cel mai adesea trista pâna la sosirea in acest complex. „Eu am cazut in curte, iarna, in zapada. Am tipat si m-au gasit, dar puteam sa mor acolo, inghetata”, marturiseste Elena, o octogenara din judetul Neamt. Pentru o clipa, amintirea o tulbura.
„Acum sunt bine.” Sta pe banca, „la claca”, impreuna cu prietenele si doua ingrijitoare: au spalat prunele si scot sâmburii, ca sa faca dupa-amiaza magiun. „Sunt la Milly din prima zi si imi place ca aici, ma simt in siguranta”, mai spune Elena. Curtea larga, terasele, aleile, iarba, poneiul aramiu care paste lânga un pom, tinerele dragute, prietenoase („ingrijitoarele noastre”, ma lamuresre un mosnegut), ei bine, toate astea imi dau o stare de pace. Parca imi vine sa ramân aici. Si abia am intrat.
sursa: http://www.desteptarea.ro/o-zi-in-satul-seniorilor/
