Pr. Andrei ZĂGAN
În fiecare an, pe 14 octombrie, Biserica Ortodoxã din întreaga lume prãznuieste pe Sfȃnta Cuvioasã Parascheva. Cu atȃt mai mult, noi romȃnii, care avem binecuvȃntarea Domnului de a avea în tara noastrã moastele acestei sfinte, trebuie sã ne bucurãm de aceastã zi si sã o cinstim asa cum se cuvine. Dar cum trebuie sã o bucurãm pe aceastã Sfȃntã? Unde si cȃnd a trãit ea? Cum a ajuns Sfȃnta în tara noastrã? De ce se adunã atȃt de multi oameni la Iasi, de sãrbãtoarea ei? A sãvȃrsit si sãvȃrseste Sfȃnta minuni sau preotii vorbesc doar de niste legende vechi? Toate acestea le vom afla din rȃndurile de mai jos.
VIATA CUVIOASEI PARASCHEVA
Sfȃnta Parascheva a vãzut lumina zilei în orasul Epivat (azi Boiados) de pe tãrmul Mãrii Marmara, la vreo 50 km de Constantinopol (azi Istanbul). Pãrintii ei erau crestini rȃvnitori si, astfel, copiii au fost crescuti în învãtãtura dreptslãvitoare, urmȃnd calea Domnului si a sfintilor. Un frate al Sfintei a juns sã fie episcop. În jurul vȃrstei de 10 ani, cȃnd Sfȃnta a început sã înteleagã mai bine îvãtãturile crestine si rostul acestei lumi, a auzit în bisericã rostindu-se cuvintele Mȃntuitorului din Sfȃnta Evanghelie dupã Marcu (8, 34): ,,Cel ce voieste sã vinã dupã Mine, sã se lepede de sine, sã-si ia crucea si sã-Mi urmeze Mie”. Aceste cuvinte au impresinat-o atȃt de mult, încȃt si-a împãrtit hainele sãracilor si nu doar odatã, ci de mai multe ori, în ciuda mustrãrilor pãrintesti primite. La cȃtiva ani dupã aceastã întȃmplare, a plecat de la casa pãrinteascã pentru a-si gãsi linistea sufletului în locuri binecuvȃntate de Dumnezeu. Dupã ce a trecut prin mãnãstiri din Constantinopol, Ierusalim si alte orase, s-a asezat, în cele din urmã, într-o mãnãstire din pustiul Iordanului. În preajma vȃrstei de 25 de ani, Cuvioasa Parascheva a fost înstiintatã în vis de cãtre un înger al Domnului spre a se întoarce în locurile natale. Revenind aici, ea a continuat sã trãiascã în post si rugãciune, fãrã a spune nimãnui cine este si de ce a venit. A mai trãit putinã vreme, Dumnezeu luȃndu-o la El. A fost îngropatã ca o strãinã, fãrã ca nimeni sã stie cine a fost. Însã Dumnezeu a voit sã îi cinsteascã si trupul, nu doar sufletul pe care l-a asezat în rȃndul sfintilor. Astfel, dupã mai multi ani, în acele locuri a fost adus de valuri la tãrm trupul fãrã suflet al unui marinar. Oamenii din împrejurimi l-au luat si au sãpat un mormȃnt pentru a-l îngropa. Numai cã, dupã ce au început sã sape, au dat de trupul înmiresmat si neputrezit al Sfintei Parascheva. Însã nu au scos la luminã trupul Cuvioasei, ci l-au pus în aceeasi groapã si pe al marinarului. În noaptea urmãtoare, Maica Domnului înconjuratã de îngeri i s-a arãtat în vis unuia dintre crestinii care au îngropat-o pe Sfȃntã, numit Georghe, si l-a mustrat pentru cã nu a scos de acolo trupul înmiresmat. Aceeași vedenie a avut-o și o femeie credincioasã, cu numele Eftimia, într-același chip și în aceeași noapte. A doua zi amândoi au spus tuturor minunata întâmplare. În urmãtoarele zile, trupul sfȃnt a fost dezgropat si asezat în biserica din Epivat si, de îndatã, s-au întȃmplat mai multe minuni. Oamenii de acolo au început sã o cinsteascã pe Paracheva asemenea unei sfinte si au ridicat o bisericã pe locul casei în care ea a copilãrit. În scurtã vreme, multi crestini greci, bulgari si chiar vlahi veneau la Epivat pentru a se închina la Sfȃnta Cuvioasã.
Cum a ajuns Cuvioasa Parascheva la Iasi?… Pe parcursul anilor, moastele Cuvioasei au fost duse în mai multe orase: Constantinopol, Tȃrnovo, Belgrad. Dupã anul 1453, cȃnd turcii au cucerit Constantinopolul, si dupã aceea, mai multe cetãti crestine, soarta bisericilor din orasele cucerite era una destul de vitregã. De multe ori locasurile de cult erau pȃngãrite sau transformate în moschei, iar construirea de biserici noi sau repararea celor vechi era interzisã de cele mai multe ori. Bisericile si mãnãstirile din teritoriile cucerite de musulmani trebuiau sã plãteascã sume de bani foarte mari pentru a putea sãvȃrsi Sfȃnta Liturghie si celelalte slujbe. Din pãcate, chiar si azi este destul de greu sã fie construitã o bisericã crestinã într-un teritoriu administrat de musulmani. Astfel, în prima jumãtate a secolului al XVII-lea, datoria Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol cãtre Poarta Otomanã ajunsese atȃt de mare, încȃt nu mai putea fi plãtitã. În aceste împrejurãri, binecredinciosul voievod moldovean Vasile Lupu s-a oferit sã achite datoria Patriarhiei, gȃndindu-se cã, în felul acesta, va ajuta Ortodoxia nu doar din Constantinopol, ci din întreaga lume. Datoritã acestei brave fapte, patriarhul Partenie I al Constantinopolului i-a dãruit în anul 1641 voievodului Vasile Lupu si neamului moldovenesc moastele Sfintei Parascheva care au fost aduse cu corabia pe mare si pe Dunãre pȃnã la Galati. Aici moastele au fost întȃmpinate de voievodul Vasile Lupu, de mitropolitul Varlaam, de episcopi, preoti si credinciosi. Moastele au fost asezate în biserica Sfintii Trei Ierarhi din Iasi, ctitoria aceluiasi domnitor, care fusese sfintitã cu 2 ani înainte. Au stat aici pȃnã în anul 1884, când au început lucrãrile de restaurare a sfântului locaș. Din acest motiv au fost mutate în paraclisul mãnãstirii. În a doua zi de Crãciun a anului 1888 a izbucnit un incendiu în acel paraclis si, de atunci, moastele au fost mutate în catedrala mitropolitanã (care fusese sfintitã cu un an înainte), unde se aflã si astãzi.
MINUNILE SFINTEI PARASCHEVA… Încã din momentul descoperirii sfintelor sale moaste, Sfȃnta Parascheva a sãvȃrsit multe minuni. Nu este spatiu si timp pentru a istorisi minunile Sfintei. Au fost editate multe cãrti despre minunile ei, iar o simplã cãutare pe internet ne va înfãtisa sute de minuni ale Cuvioasei, multe dintre ele întȃmplate chiar în zilele noastre. Vom face referire doar la douã minuni ale Sfintei. Cea dintȃi este cea din ziua de 26 decembrie a anului 1888 cȃnd paraclisul mãnãstirii Trei Ierarhi a fost mistuit de flãcãri. Focul a cuprins catafalcul pe care era așezatã racla, arzând mocnit toatã noaptea și „prefãcându-l într-o grãmadã de cãrbuni”. A doua zi dimineața, autoritãțile de stat și bisericești, preoții și credincioșii au constatat cã cinstitele moaște au rãmas neatinse. Sfȃntul Iosif cel Milostiv (Mitropolitul de atunci Iosif Naniescu), a cercetat paraclisul, preaslãvind minunea dumnezeiascã. Prefectul județului Iași, Leon Negruzzi, și procurorul general al orașului au consemnat în procese-verbale ale timpului cele întâmplate. Moastele au rãmas neatinse de foc, minune ce arãta, încã odatã, grija pe care Dumnezeu o are fatã de sfintii sãi si de oamenii care îl iubesc. O altã minune despre care am dori sã vorbim este minunea care se întȃmplã cu fiecare dintre noi atunci cȃnd ne apropiem de racla cu moastele Sfintei. Nu cred cã este crestin care sã fi ajuns la Iasi si sã nu fi trecut, mãcar o datã, pe la catedrala mitropolitanã pentru a se închina si a-i cere ajutorul Sfintei Cuvioase Parascheva. Fie cã am mers la medic, fie cã am mers la un examen, fie cã am mers în Iasi pentru a rezolva o altã problemã determinantã a vietii noastre, fie cã am mers la un spectacol sau sã vizitãm pe cineva, cu totii am mers sã cerem sprijinul Cuvioasei. Chiar dacã rãspunsul rugãciunilor noastre nu a venit poate chiar atȃt de grabnic pe cȃt ne-am fi dorit, totusi, este cineva, oare, care sã fi rãmas nemiluit dupã închinarea la racla Sfintei?! Si dacã ajutorul primit de la Sfȃntã nu îl vedem chiar ca o minune, oare fiorul duhovnicesc care ne strãbate sufletul si trupul cȃnd ne apropiem de racla ei, nu este o minune? Sau nesimtãmȃntul trecerii timpului cȃnd stãm la rȃndul de închinare (fie cã stãm 15 minute sau 20 de ore) nu este o minune ce se întȃmplã cu fiecare dintre noi?
Tot mai multi credinciosi vin la zilele Cuvioasei… De la un an la altul, din ce în ce mai multi credinciosi vin la Iasi în prima parte a lunii octombrie pentru a se închina la racla cu moastele Sfintei Parascheva. Acest pelerinaj se desfãsoarã de mai bine de 380 de ani. Sute de mii de oameni trec zilele acestea pe la Sfȃnta Parascheva si alte zeci de milioane sunt cu gȃndul la ea si la ajutorul ei. De ce vin acesti oameni aici? Ce au de cȃstigat? De ce stau zeci de ore sub asprimea vȃntului si a ploilor de toamnã doar pentru a trece pret de cȃteva secunde pe lȃngã racla Sfintei? În primul rȃnd, pentru cã au credintã. Apoi, pentru cã gãsesc mȃngȃiere sufleteascã, alinarea suferintelor si ajutor pentru ei si pentru cei dragi. Vin oameni nu doar din tara noastrã, ci multi sunt din alte tãri si, sunt si multi care nu sunt ortodocsi sau chiar nu sunt crestini. Toti acesti oameni, fiecare în parte, reprezintã cȃte o minune a Sfintei. Poate cei care îi numesc ,,pupãtori de moaste sau de cadavre” ar trebui sã îsi punã aceastã întrebare? De ce merg acei oameni la Sfȃnta Parascheva? De ce, în fiecare zi a anului, nu existã niciun moment, atȃt timp cȃt catedrala este deschisã, în care sã nu fie vreun credincios la racla Sfintei pentru închinare? Si printre închinãtori îi vedem si pe cei tineri si pe cei bãtrȃni, si pe cei bogati si pe cei sãraci, si pe cei mai putini scoliti, dar si pe academicieni. Toti vin, în fiecare zi, spre a-si încãrca sufletul cu mireasmã duhovniceascã de la racla sfintei sau pentru a primi alinare.
Cum sã o cinstim pe Sfȃnta Parascheva?… Cel mai mult se bucurã Cuvioasa dacã mergem în ziua ei de pomenire sã participãm la slujbele sãvȃrsite în catedrala mitropolitanã. Însã cum nu putem sã mergem toti la Iasi, Sfȃnta se bucurã si dacã participãm la Sfȃnta Liturghie la bisericile de care apartine fiecare dintre noi. Si dacã nu putem sã fim prezenti la Sfȃnta Liturghie, mãcar sã îi citim acatistul sau alte rugãciuni care ne mȃngȃie sufletul. Anul acesta, ziua de 14 octombtie cade într-o zi de vineri. În limba greacã, ,,Parascheva” înseamnã ,,Vineri”. Deci, am putea zice cã este o dublã sãrbãtoare. De aceea, zi de vineri fiind, ar trebui sã postim cu mai multã rȃvnã decȃt zilele de vineri obisnuite. Si, poate, cel mai mult se va bucura Sfȃnta, dacã în aceastã zi vom face o faptã bunã si vom spori, cȃtusi de putin, dragostea noastrã fatã de Dumnezeu, de sfintii sãi si fatã de cei de lȃngã noi.
