NU RATATI… Muzeul „Vasile Pârvan” din Bârlad vã invitã Duminicã, 16 octombrie 2022, la ora 11.30, la noi proiectii din cadrul proiectului KineDok powered by One World Romania, editia a 8-a. Puteti viziona în cadrul programului european „KineDok powered by One World Romania”, patru filme documentare din seria SAHIA VINTAGE, respectiv filmele: „A cui e vina”, „Craiova vãzutã din car”, „Sedintã cu pãrintii” si „Echipajul”. Proiectiile vor avea loc la sediul central al muzeului. Organizator local este dr. Mircea Mamalaucã, directorul Muzeului „Vasile Pârvan” Bârlad iar organizator national este Asociatia One World Romania. Parteneri sunt Institute of Documentary Film (Republica Cehã), Filmtopia (Slovacia), Anthropolis (Ungaria), ReStart (Croatia), Chai Khana (Georgia).
KineDok este un program unic în Europa prin amploarea sa, desfãsurându-se concomitent în sase tãri partenere: Republica Cehã, Slovacia, Ungaria, Croaţia, Georgia si România, unde este coordonat de cãtre Asociatia One World Romania, în strâns parteneriat cu festivalul de film. Fiecare dintre tãrile participante contribuie cu cele mai noi documentare, care ruleazã apoi în sute de locatii din toate cele 6 tãri, generând astfel o comunitate culturalã impresionantã.
A cui e vina (regia Florica Holban, 1965)
Asemenea regizoarei Márta Mészáros, Florica Holban cunoaste direct experienta institutionalizãrii timpurii, în absenta pãrintilor. Ca si în ,,Sã zâmbeascã toti copiii” al primei regizoare, ,,A cui e vina” include secvente filmate la Casa de copii scolari nr. 6: acolo la mijlocul anilor ‘50, aici un deceniu mai târziu. Însã în cazul filmului de fatã, spre deosebire de cel semnat de Mészáros, dominanta abordãrii e datã de cadrul legal: pe lângã mãrturiile copiilor (secventa inclusã aici), „A cui e vina” include multiple secvente filmate la Tribunal si beneficiazã de consultantã din partea unui procuror.
Craiova vãzutã din car (regia Titus Mesaros, 1974)
E primul dintr-o serie de filme construite exclusiv prin montaj de imagine staticã – în cazul de fatã, fotografie, în alte cazuri, picturã. Dupã aparitia volumului „La lilieci” de (Marin Sorescu, 1973), Mesaros plãnuieste o serie de filme care vizualizeazã poeme ale lui Sorescu apãrute în respectivul volum – cazul poemului aflat la baza filmului inclus aici. Sorescu e initial sceptic, însã ulterior, încântat de formula originalã a filmului, acceptã sã aparã într-un scurt segment montat în pregenericul filmului, în care citeste versurile de început ale poemului. Datoritã unui caz de rivalitate profesionalã – conform precizãrilor regizorului, un membru al Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste gestioneazã cu dificultate succesul lui Sorescu – segmentul va trebui eliminat din versiunea finalã a filmului. Din acelasi motiv, seria Sorescu va fi întreruptã fãrã sanse de reluare.
Sedintã cu pãrintii (regia Doru si Paula Segall, 1980)
Vãzut dinspre prezent, „Sedintã cu pãrintii” functioneazã simultan ca un film cât se poate de mundan si ca unul oarecum enigmatic. Este filmat la Liceul nr. 36 din Bucuresti – liceu de filologie-istorie la momentul 1980, devenit industrial sase ani mai târziu, la momentul filmãrii unei continuãri cu aceleasi personaje (Absolventii). Filmul contrazice obisnuintele de lecturã ale privirii contemporane la intersectia cu reprezentãri documentare proprii României socialiste. Imaginarul comun, devenit normativ, al copilãriei asociate cu epoca respectivã lipseste aici. Nu aflãm pionieri corect aliniati, nici declaratii înflãcãrate de dragoste pentru Partidul-Parinte. Este, poate, încã devreme pentru ele: anii 80 sunt abia la început.
Echipajul (regia Doru Segall, 1985)
„Odatã, fiind pe malul Dunãrii, am vãzut o curte trecând pe lângã mine. Rufe la uscat, leagãnul copilului, flori, grãdini de zarzavat. M-am mirat, mi-a plãcut. Stiam cã din ce ne mirã si din ce ne place, sau din ce iubim noi, documentaristii, (oare numai documentaristii?) apar mirãrile, bucuriile, poate simpatiile spectatorilor în slujba cãrora ne aflãm. Am vrut sã fac un film despre o astfel de curte. N-au trecut decât 15 ani si m-am mutat, provizoriu, la adresa nr. 10 025. Adicã slepul Navrom, casa 10 000 numãrul 25, undeva, adicã oriunde, peste tot, pe Dunãre. O stradã de cca. 2.000 de kilometri. O familie din Mehedinti: Mitu, Lenuta si Marian de 5 ani.” (Mãrin, pentru intimi).
