O citare dintr-un articol al unei alte publicații, ceea ce face presa în toată lumea, și o întâlnire transparentă cu oamenii despre care scriem, care e un lucru normal, au devenit miezul unei campanii de intimidare. Fără succes.
Când faci investigații jurnalistice știi că presiunile sunt inevitabile. Îți pui la bătaie reputația și, generic vorbind, alcătuirea vieții tale. Uneori, riscul devine palpabil prea târziu ca să mai faci ceva. Iar amenințarea la viață nu mai e generică, e concretă și definitivă. În democrații, se întâmplă rar ca statul însuși, prin instituțiile sale, să depășească linia roșie și să fie de partea celor care amenință și hărțuiesc presa. Am câteva lucruri de spus în legătură cu ce ce întâmplă acum echipei de investigații GSP – Libertatea. 1. Jurnaliștii discută cu cei pe care-i intervievează. Se întâlnesc cu cei despre care scriu. Acum câteva zile, Dana Budeanu a făcut publice fotografii cu Mirela Neag și cu mine într-un restaurant, la o discuție cu Valer Blidar, patronul firmei de tramvaie Astra Arad. Câteva televiziuni au preluat povestea și au dat o notă acuzatoare întâlnirii.
Citeşte întreaga ştire: Tolo: Explicații pentru public. De ce suntem o țintă ca jurnaliști de investigație și cum am procedat
